horiţi, Horim



HORIŢI, HORIM. Locuitorii vechi ai Edomului, înfrânţi de Chedorlaomer (Geneza 14:6), despre care se spune că erau descendenţi ai lui Seir, horitul (Geneza 36:20), un grup distinct de urmaşii lui Refaim. Ei au fost izgoniţi de fiii lui Esau (Deuteronom 2:12, 22). Esau însuşi se pare că s-a căsătorit cu fiica unui şef de trib horit, Ana (Geneza 36:25). Horiţii (ebr. hori, gr. chorraios) au ocupat de asemenea unele locuri în centrul Palestinei, inclusiv în Sihem (Geneza 34:2) şi Ghilgal (Iosua 9:6-7), iar LXX redă „horiţi" în ambele pasaje (VA, RSV - „heviţi").

Horiţii din E nu pot fi identificaţi cu hurienii, din punct de vedere arheologic sau lingvistic (nume personale semitice în Geneza 36:20-30). Unii cred că preedomiţii au locuit în peşteri (hor) şi fac legătura cu numele egiptean al Palestinei (hr - hurru) citat cu Israelul pe stela Merenptah din cca. 1225 î.Cr.

Iebusiţii preisraeliţi conduşi de Abdi-hepa în timpul perioadei *Amarna se pare ca au fost hurieni, la fel ca şi *Arauna (Ornan, ‘rwnh, ‘wrnh, 2 Samuel 24:16; ’rnn (1 Cronici 21:18), al cărui nume este cuvântul hurian pentru „rege/domnitor" (ewirne).

Limba huriană, care nu a fost o limbă semitică (caucaziană?), a fost vorbită de un popor care a făcut parte din populaţia băştinaşa din N Siriei şi din Mesopotamia Superioară din jurul anilor 2300 î.Cr. Începând din secolul al 18-lea hurienii sunt atestaţi la Mari şi Alalah, cât şi în arhivele hitite unde pot fi întâlnite mituri şi creaţii literare huriene de prin 1500 până în 1380 î.Cr.

În perioada aceasta regatul hurian Mitanni, condus de regi cu nume indo-ariene, a dus corespondenţă cu Egiptul (de ex. Tusratta-Amenophis IV) şi a influenţat Asiria (de ex. *NUZI). Nume personale huriene sunt întâlnite pretutindeni în Siro-Palestina (*ALALAH, *TAANAC, *SIHEM) şi unele nume biblice pot fi considerate de origine huriană: Ana(h), Aia(h), Dişon, *Şamgar, Toi şi Eliahba (D. J. Wiseman, JTVI 72, 1950, p. 6).

Hori a fost de asemenea numele personal al unui edomit (Geneza 36:22; 1 Cronici 1:39) şi al unui om din seminţia lui Simeon (Numeri 13:5).

BIBLIOGRAFIE
I. J. Gelb, Hurrians and Subarians, 1944; E. A. Speiser, Introduction to Hurrian, 1941; E. A. Speiser, JWH 1, 1953, p. 311-327; H. G. Gutterbach, JWH 2, 1954, p. 383-394; F. W. Bush, A Grammar of the Hurrian Language, 1967; H. A. Hoffner, POTT, 1973, p. 221-226.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: