heruvim



HERUVIM (ebr. kerubim). Pluralul de la „cherub", care reprezenta în VT fiinţe cereşti, în cartea Genezei heruvimii au fost însărcinaţi să păzească pomul vieţii din Eden (Geneza 3:24). O funcţie simbolică similară a fost dată heruvimilor de aur care erau puşi la amândouă capetele capacului („scaunul îndurării") chivotului legământului (Exod 25:18-22; cf. Evrei 9:5), deoarece se credea că ei protejează obiectele sacre păstrate în chivot, iar cu aripile lor întinse formau un piedestal vizibil pentru tronul invizibil al lui Dumnezeu (cf. 1 Samuel 4:4; 2 Samuel 6:2; 2 Împăraţi 19:15; Psalmul 80:1; 99:1 etc.). În Ezechiel 10 tronul lui Dumnezeu, care continua să fie susţinut de un heruvim, devine mobil. Imagini ale acestor fiinţe înaripate au fost brodate pe perdele şi pe vălul cortului întâlnirii cât şi pe pereţii Templului (Exod 26:31; 2 Cronici 3:7).

Figurile de heruvimi făceau parte din decoraţiile bogate din Templul lui Solomon (1 Împăraţi 6:26 ş.urm.). Doi heruvimi, sculptaţi în lemn de măslin şi acoperiţi cu aur, dominau sanctuarul interior. Aveau o înălţime de 5 m, iar întinderea aripilor desfăcute avea aceeaşi dimensiune şi când erau puşi împreună ei acopereau un perete întreg. Heruvimi au fost sculptaţi de asemenea pe o frescă de pe peretele Templului lui Solomon şi ei apar, alături de imagini de animale, pe panourile decorative care formau baza bazinului e norm de aramă („marea de aramă") care conţinea apa pentru spălările rituale.

În alte aluzii din VT, în special în cărţile poetice, heruvimii reprezintă în mod simbolic vânturile furtunoase ale cerului; astfel, în 2 Samuel 22:11 (Psalmul 18:10) ni se spune că Dumnezeu călăreşte pe un heruvim (o expresie care este paralelă cu afirmaţia: „El a fost văzut pe aripile vântului").

VT nu descrie clar înfăţişarea sau natura generală a heruvimilor. În general ei sunt reprezentaţi ca fiinţe cu aripi, cu mâini şi picioare. În vedenia lui Ezechiel despre Ierusalimul restaurat, heruvimii sculptaţi aveau două feţe, una de om şi cealaltă de pui de leu (Ezechiel 41:18 ş.urm.), în timp ce heruvimii din vedenia gloriei divine aveau fiecare câte 4 feţe şi 4 aripi (Ezechiel 10:21). Nu se ştie în ce măsură se credea că posedă calităţi morale şi etice. Ei erau asociaţi întotdeauna îndeaproape cu Dumnezeu şi le erau acordate poziţii cereşti înalte.

Descoperirile arheologice au scos la lumină câteva reprezentări antice ale unor fiinţe care s-ar putea să fie heruvimi. La Samaria au fost descoperite panouri de fildeş zugrăvind o figură compusă, cu faţă de om şi cu un trup de animal cu 4 picioare cât şi cu 2 aripi complexe şi proeminente. Excavaţiile din cetatea feniciană Ghebal (gr. Byblos) au scos la lumină o reprezentare similară a doi heruvimi similari care sprijineau tronul regelui Hiram din Ghebal, care a domnit în cca. 1000 î.Cr.

Creaturi înaripate simbolice au constituit o caracteristică importantă a mitologiei şi arhitecturii din Orientul Apropiat. Reprezentări de acest fel erau obişnuite în animismul egiptean, în timp ce în Mesopotamia leii şi taurii înaripaţi păzeau clădirile importante. Hitiţii au popularizat grifonii, făpturi mitologice foarte complexe care aveau trup de leu şi cap şi aripi de vultur, iar înfăţişarea generală era asemănătoare cu a unui sfinx.

BIBLIOGRAFIE
ICC, Genesis, p. 89 ş.urm., Ezekiel, p. 112-114, Revelation, I, p. 118-127; art. „Cherub" în JewE; art. „Cherubim" în HDB şi DAC; H. Heppe, Reformed Dagmatics, E. T., 1950.

R.K.H.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: