hermes



HERMES. Sensul original este, spiritul care locuia în herma sau movilele de pietre ridicate pentru a marca un hotar. De aici derivă termenul herms, adică acele pietre falice care erau sculptate grosolan şi plasate lângă uşa casei, întâlnite în Atena, asociate cu funcţia zeului de ghid al celor vii şi al celor morţi, în calitatea lui de patron al călătorilor, precum şi cu funcţia lui de slujitor şi purtător de cuvânt al lui Zeus (Faptele Apostolilor 14:12). (Asocierea cultică a lui Zeus şi Hermes la Listra este ilustrată în partea aceea din Asia Mică de legenda lui Filemon şi Baucis, păstrată de Ovidiu, şi de inscripţii în care cei doi zei apar împreună. Descrierea lui Hermes în Faptele Apostolilor 14:12 ca unul care „mânuia cuvântul" are o paralelă în descrierea lui Iamblichus care spune că este „liderul cuvântărilor".) Potrivit unui mit antropomorfic el este fiul lui Zeus şi al Maiei, un mesager ceresc iute, patronul comerţului, al oratoriei, al literaturii şi al tinereţii. Numele latin este Mercurius sau Mercur.

E.M.B.
F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: