Hebron
HEBRON (ebr. hebron,
„confederaţie" - vezi alternativa şi numele mai vechi Chiriat-Arba,
„tetrapolis"), oraşul din Palestina aflat la cea mai ridicată elevaţie,
927 m deasupra nivelului Mării Mediterane, la 30 km SSV de Ierusalim .
Afirmaţia că a fost „zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt"
(Numeri 13:22) probabil că raportează întemeierea cetăţii la Era Tanis (cca. 1720 î.Cr.). Avraam a locuit în
apropierea acestui oraş perioade îndelungate (*MAMRE); pe vremea sa locuitorii
ţării erau „fiii lui Het" (*HITIŢII), de la care Avraam a cumpărat ogorul
Macpela şi peştera ca să fie un loc de îngropare pentru familia sa (Geneza 23).
Aici au fost îngropaţi Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Iacov şi Lea (Geneza
49:31; 50:31). Potrivit lui Josephus (Ant. 2. 199; 3. 305), fiii lui Iacov - cu
excepţia lui Iosif - au fost îngropaţi tot acolo. Locul tradiţional al
mormântului patriarhilor se află în marele Haram el-Halil, „Îngrăditura
Prietenului" (adică, Avraam; cf. Isaia 41:8), cu un zid din vremea
Irozilor. În timpul pribegiei israeliţilor în pustie cei doisprezece spioni
trimişi să aducă un raport despre ţara Canaan au explorat regiunea Hebronului;
pe vremea aceea era locuită de „urmaşii lui Anac" (Numeri 13:22, 28, 33).
După intrarea Israelului în Canaan, Hoham, regele Hebronului, s-a alăturat
coaliţiei anti-gabaonite condusă de Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, şi a
fost omorât de Iosua (Iosua 10:1-27). Hebronul şi teritoriul înconjurător a
fost cucerit de la Anachimi de Caleb şi a fost dat ca moştenire familiei sale
(Iosua 14:12 ş.urm.; 15:13 ş.urm.; Judecători 1:10, 20). David a fost uns rege
al lui Iuda la Hebron (2 Samuel 2:4) şi 2 ani mai târziu a fost uns de asemenea
rege al Israelului (2 Samuel 5:3); Hebronul a rămas capitala lui David timp de
7 1/2 ani. Mai târziu în timpul domniei lui David, Absalom a ridicat la Hebron
stindardul revoltei sale (2 Samuel 15:7 ş.urm.). Cetatea a fost fortificată de
Roboam (2 Cronici 11:10).
Hebronul este una dintre cele patru cetăţi menţionate pe sigiliile
de pe mânerele ulcioarelor găsite la *Lachiş şi în alte locuri şi acest fapt
indică probabil importanţa lui ca centru administrativ major în Iudea, în
timpul domniei lui Ezechia. După robia babiloniană a fost unul dintre locurile
unde s-au aşezat exilaţii care s-au întors (Neemia 11:25; Chiriat-Arba =
Hebron). Mai târziu a fost ocupat de idumei, de la care a fost cucerit de Iuda
Macabeul (1 Macabei 5:65). În timpul războiului din anii 66-70 d.Cr. a fost
ocupat de Simon bar-Giora, dar a fost cucerit şi ars de romani (Josephus, BJ 4.
529, 554).
Hebronul, numit el-Halil este unul dintre cele patru oraşe
sacre ale musulmanilor.
BIBLIOGRAFIE
L. H. Vincent şi E. J. H. Mackay, Hébron, le Haram
el-Khalil, sépulture des patriarches, 2 vol., 1923; D. Baly, Geography
of the Bible, 1974.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu