Hebron



HEBRON (ebr. hebron, „confederaţie" - vezi alternativa şi numele mai vechi Chiriat-Arba, „tetrapolis"), oraşul din Palestina aflat la cea mai ridicată elevaţie, 927 m deasupra nivelului Mării Mediterane, la 30 km SSV de Ierusalim . Afirmaţia că a fost „zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt" (Numeri 13:22) probabil că raportează întemeierea cetăţii la Era Tanis  (cca. 1720 î.Cr.). Avraam a locuit în apropierea acestui oraş perioade îndelungate (*MAMRE); pe vremea sa locuitorii ţării erau „fiii lui Het" (*HITIŢII), de la care Avraam a cumpărat ogorul Macpela şi peştera ca să fie un loc de îngropare pentru familia sa (Geneza 23). Aici au fost îngropaţi Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Iacov şi Lea (Geneza 49:31; 50:31). Potrivit lui Josephus (Ant. 2. 199; 3. 305), fiii lui Iacov - cu excepţia lui Iosif - au fost îngropaţi tot acolo. Locul tradiţional al mormântului patriarhilor se află în marele Haram el-Halil, „Îngrăditura Prietenului" (adică, Avraam; cf. Isaia 41:8), cu un zid din vremea Irozilor. În timpul pribegiei israeliţilor în pustie cei doisprezece spioni trimişi să aducă un raport despre ţara Canaan au explorat regiunea Hebronului; pe vremea aceea era locuită de „urmaşii lui Anac" (Numeri 13:22, 28, 33). După intrarea Israelului în Canaan, Hoham, regele Hebronului, s-a alăturat coaliţiei anti-gabaonite condusă de Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, şi a fost omorât de Iosua (Iosua 10:1-27). Hebronul şi teritoriul înconjurător a fost cucerit de la Anachimi de Caleb şi a fost dat ca moştenire familiei sale (Iosua 14:12 ş.urm.; 15:13 ş.urm.; Judecători 1:10, 20). David a fost uns rege al lui Iuda la Hebron (2 Samuel 2:4) şi 2 ani mai târziu a fost uns de asemenea rege al Israelului (2 Samuel 5:3); Hebronul a rămas capitala lui David timp de 7 1/2 ani. Mai târziu în timpul domniei lui David, Absalom a ridicat la Hebron stindardul revoltei sale (2 Samuel 15:7 ş.urm.). Cetatea a fost fortificată de Roboam (2 Cronici 11:10).

Hebronul este una dintre cele patru cetăţi menţionate pe sigiliile de pe mânerele ulcioarelor găsite la *Lachiş şi în alte locuri şi acest fapt indică probabil importanţa lui ca centru administrativ major în Iudea, în timpul domniei lui Ezechia. După robia babiloniană a fost unul dintre locurile unde s-au aşezat exilaţii care s-au întors (Neemia 11:25; Chiriat-Arba = Hebron). Mai târziu a fost ocupat de idumei, de la care a fost cucerit de Iuda Macabeul (1 Macabei 5:65). În timpul războiului din anii 66-70 d.Cr. a fost ocupat de Simon bar-Giora, dar a fost cucerit şi ars de romani (Josephus, BJ 4. 529, 554).

Hebronul, numit el-Halil este unul dintre cele patru oraşe sacre ale musulmanilor.

BIBLIOGRAFIE
L. H. Vincent şi E. J. H. Mackay, Hébron, le Haram el-Khalil, sépulture des patriarches, 2 vol., 1923; D. Baly, Geography of the Bible, 1974.

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: