Haran



HARAN (ebr. har(r)an; acad. harranu, „întretăiere de drumuri"- gr. charrhan, Faptele Apostolilor 7:4).

1. O cetate la cca. 32 km SE de Urfa (Edessa), în Turcia, pe râul Balih, aflată pe drumul principal de la Ninive la Aleppo. Terah a locuit acolo împreună cu Avram (Geneza 11:31; cf. Faptele Apostolilor 7:2,4), înainte ca acesta din urmă să migreze în Canaan (Geneza 12:1). *Rebeca, mireasa lui Isaac, era din Haran. Iacov a fugit acolo ca să scape de Esau (Geneza 29:4), s-a căsătorit cu Lea şi Rahela, fiicele lui Laban, şi toţi copiii săi (cu excepţia lui Beniamin) s-au născut acolo (Geneza 29:32-30:24).

Haran este menţionat în texte din perioada a III-a din Ur, cca. 2000 î.Cr., ca un templu (é.hul.hul) pentru venerarea lui *Sin, zeul Lunii, iar ocuparea cetăţii este confirmată de dovezile arheologice. Potrivit textelor de la *Mari, din mileniul al 2-lea î.Cr., poziţia strategică a cetăţii a făcut să fie în centrul atenţiei triburilor amorite, iar mai târziu a devenit un centru asirian fortificat de Adadnirari I (cca. 1310 î.Cr.) având un templu care a fost înfrumuseţat de Tiglat-Pileser I (cca. 1115 î.Cr.). Haranul s-a răsculat şi a fost jefuit în 763 î.Cr., un eveniment folosit de trimişii oficiali ai lui Sanherib pentru a intimida Ierusalimul (2 Împăraţi 19:12 = Isaia 37:12). Cetatea a fost restaurată de Sargon II, iar templul a fost reparat şi împodobit din nou de Esar-Hadon (675 î.Cr.) şi Asurbanipal. După căderea cetăţii Ninive (612 î.Cr.) Haranul a devenit ultima capitală a Asiriei până când a fost cucerit de babilonieni în 609 î.Cr. Interesul Dinastiei caldeene faţă de templele babiloniene a dus la restaurarea templelor lui Sin din Haran şi Ur. La primul dintre aceste temple a fost făcută mare preoteasă mama lui Nabonid (care a trăit până la 104 ani), iar la al doilea templu a fost mare preoteasă fiica acestuia. A fost un centru comercial prosper care a avut legături cu Tirul (Ezechiel 27:23).

Locul care a fost excavat în 1951-1953, 1959 indică ocuparea cetăţii înainte de perioada asiriană. Ruinele existente provin în principal de la cetatea romană în apropierea căreia parţii l-au omorât pe Crassus (53 î.Cr.) şi de la o ocupaţie mai târzie de către domnitori sabaeni şi islamici din Haran, care în vremea aceea era numit Carrhae. În Faptele Apostolilor 7:4 cetatea este numită Charran, în textul grec.

2. Haran este de asemenea un nume personal, (a) Fiul lui Terah, fratele lui Avraam şi Nahor, tatăl lui Lot, Milca şi Isca; el a murit la *Ur (Geneza 11:26-31). (b) Un bărbat din Iuda, fiul lui Caleb şi al concubinei sale Efa (1 Cronici 2:46). (c) Un levit; fiul lui Şimei, din Gherşon (1 Cronici 23:9).

BIBLIOGRAFIE
S. Lloyd şi W. Brice, AS 1, 1951, p. 77-112; D. S. Rice, AS 2, 1952, p. 36-84; C. J. Gadd, AS 8, 1958, p. 35-92; K. Prag, Levant 2, 1970, p. 63-94.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: