Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Hammurapi


HAMMURAPI. (Acad. amorit Hammu-rapi, „(zeul) Hammu vindecă").

1. Rege al Babilonului, aproximativ în perioada 1792-1750 î.Cr., al şaselea rege din Prima Dinastie amorită .

2. Numele a doi regi din Yamhad (Aleppo), dintre care primul a domnit în cca. 1760 î.Cr.

3. Rege din Kurda, pe la jumătatea mileniului al 2-lea î.Cr.

4. Un nume personal obişnuit în mileniul al 2-lea î.Cr., în special în Mesopotamia superioară. În trecut 1. a fost identificat cu *Amrafel (Geneza 14:1).

Se afirmă că Hamurapi (mai corect decât Hamurabi), în calitatea de „Guvernator al Babilonului", avea zece sau cincisprezece regi care „mergeau cu el", la fel ca şi contemporanul său Rim-Sin din Larsa, în timp ce Ibal-piel din Eshnunna avea douăzeci. Aceeaşi scrisoare de la Mari arată că toţi aceştia erau mai puţin puternici decât domnitorul din Yamhad.

La început Hamurapi s-a concentrat asupra obţinerii controlului asupra *Babilonului şi asupra apelor Eufratului. Prin anul 1764 î.Cr. a înfrânt o coaliţie din Ashur, Eshnunna şi Elam şi în anul următor l-a înfrânt pe Rim-Sin, iar în 1761 î.Cr. l-a înfrânt pe Zimrilim din *Mari. Domnia lui a fost caracterizată de un stil personal distinct, care a urmărit unificarea Mesopotamiei sub un singur domnitor. În prezent se consideră că a fost un administrator slab. O culegere de judecări legale făcute de el (nu un „cod" de legi; de ex. sunt omise legi cu privire la omucidere) s-a păstrat pe o stelă diorită găsită la Susa în 1902 d.Cr. . În această inscripţie de la sfârşitul domniei sale el dă un raport zeului naţional Marduk cu privire la rolul său de „rege al dreptăţii". Cele 282 de secţiuni ale Legilor lui Hamurapi (=LH) sunt aranjate tematic: decizii în cazuri cu privire la furt şi diverse (LH 1-25), proprietate (26-49), legi comerciale (100-126), căsătorie (127-161), preoţie (178-184), adoptare (185-194), atac (195-240), cazuri agricole (241-267), procente şi salarii (268-277 şi o anexă cu privire la sclavi (278-282). Unele dintre cazuri şi deciziile luate sunt similare cu colecţii mai vechi de legi (Ur-Nammu, Lipit-Ishtar, Eshnunna). Câteva sunt formulate asemănător cu unele cazuri din VT, de ex. mărturia mincinoasă (LH 1, 3-4; cf. Exod 23:1-3; Deuteronom 19:16-20), răpirea de persoane (LH 14; cf. Exod 21:1 ş.urm.), pierderea animalelor încredinţate spre păstrare (LH 266-7; cf. Exod 22:10-13), avertismentul din partea proprietarului cu privire la un bou care împunge (Exod 21:35-36) se aseamănă cu legea 53 din Legile din Eshnunna. Multe dintre cazurile concrete cu privire la căsătorie, divorţ şi infracţiuni sexuale, de ex. pedeapsa cu moartea pentru ambele părţi implicate în adulterul cu o femeie căsătorită (Deuteronom 22:22; LH 129), abordează problema în mod asemănător. În alte cazuri, infracţiunile sunt aceleaşi, dar pedepsele diferă şi legile evreieşti par să fie în mod consecvent mai omeneşti. În majoritatea cazurilor tratarea legală diferă, dar compararea exactă cu VT este dificilă, întrucât ne este dat numai faptul dovedit (fără să ni se dea dovezile sprijinitoare), urmat de decizia judecătorească orală. Prin urmare, aceste legi reprezintă o manifestare babiloniană locală a atitudinii faţă de lege şi ordine care era comună în cea mai mare parte a Orientului Apropiat antic.

BIBLIOGRAFIE
C. J. Gadd, CAH, 2/1, 1973, p. 176-227; D. J. Wiseman, Vox Evangelica 8, 1973, p. 5-21; S. Greengus, IDBS, 1976, p. 533-534, secţiunea „Legea în VT".

D.J.W.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: