Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Hamat


HAMAT (ebr. hamat, „fortăreaţă, citadelă"). O cetate pe malul de E al râului Orontes, situată pe una dintre căile comerciale principale care duceau din Asia Mică spre S. Geneza 10:18 o descrie ca pe o cetate canaanită. Pe vremea lui David, în timpul domniei regelui Toi (sau Tou), ea a întreţinut relaţii prieteneşti cu Israelul (2 Samuel 8:9-10; 1 Cronici 18:9-10). Fiul lui Toi este numit Ioram în 2 Samuel 8:10. Probabil că acesta nu este un nume derivat de la Iahve „Iahve este înălţat", ci este o abreviere a numelui Hadoram aşa cum apare în 1 Cronici 18:10. Este puţin probabilă legătura dintre Iahve şi numele unui rebel din Hamat numit Ya’u-bidi de către Sargon, regele Asiriei (cf. ANET, p. 285; DOTT, p. 59). Solomon a deţinut controlul asupra cetăţii (2 Cronici 8:4) şi mai târziu cetatea a fost cucerită de Ieroboam II (cca. 780 î.Cr., 2 Împăraţi 14:28) şi de Sargon (cca. 721 î.Cr., cf. 2 Împăraţi 18:33 ş.urm.; Isaia 36:18 ş.urm.; 37:13, 18 ş.urm.), iar unii dintre locuitori ei au fost mutaţi de asirieni în *Samaria, unde s-au închinat zeului lor *Aşima (2 Împăraţi 17:24 ş.urm.). Clădirile unor palate din secolele al 9-lea şi al 8-lea î.Cr. au fost excavate de o echipă de danezi au excavat între 1931-1938 (vezi E. Fugmann, Hama, l’Architecture des périodes préhellénistiques, 1958). Au fost descoperite inscripţii cu hieroglife hitite, inscripţii cuneiforme şi aramaice. Potrivit Cronicii babiloniene, Nebucadneţar i-a ajuns la Hamat pe egiptenii care fugeau de la Carchemiş în anul 605 î.Cr. (cf. D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956, p. 69). În vremea grecilor şi romanilor cetatea a fost cunoscută sub numele Epiphaneia; în zilele noastre se numeşte Hamah. Graniţa ideală de N a lui Israel ajungea până la „Labo în Hamat", numită anterior „intrarea Hamatului", de ex. Numeri 34:8; Iosua 13:5; Amos 6:14, dar probabil că în prezent este localitatea Lebweh, la NNE de Baalbek, la cumpăna apelor din valea Beqa, aproape de unul dintre izvoarele lui Orontes şi astfel la capătul drumului care duce de la N spre Hamat, fiind localitatea asiriană Laba’u în provincia Supite (*ŢOBA). Pentru discuţie, vezi R. North, Mélanges de l’Université S. Joseph, 46, 1970-1971, p. 71-103.

J.G.G.N.
A.R.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: