Ham



HAM.

1. (ebr. ham, LXX cham; etimologia este incertă) . Unul dintre fui lui Noe, probabil al doilea (Geneza 5:32; 6:10; 7:13; 9:18; 1 Cronici 1:4, 8; compară cu Geneza 9:20-24), strămoşul multor descendenţi (*NAŢIUNI, TABEL). În 1 Cronici 4:40 şi Psalmul 78:51; 105:23, 27; 106:22 numele este folosit pentru a indica o secţiune a descendenţilor lui: Egiptul (*MIŢRAIM). Plecând de la folosirea în sensul biblic, termenul „hamitic" este aplicat de autorii moderni unui grup de limbi din care face parte limba egipteană şi termenul este limitat la acest sens lingvistic, întrucât clasificările antropologice moderne nu disting şi o „rasă" hamită. În sensul biblic, însă, se are în vedere doar descendenţa genetică şi, datorită deplasărilor, căsătoriilor mixte şi a schimbărilor de limbă care au avut loc în vremurile antice descendenţa din Ham nu presupune în mod necesar un habitat comun, o limbă comună sau chiar o rasă într-o formă uşor de recunoscut. La sfârşitul Potopului când Noe s-a îmbătat, Ham l-a văzut dezbrăcat şi i-a informat pe ceilalţi doi fraţi ai săi, care l-au acoperit pe tatăl lor. Ca urmare a acestui fapt, Noe l-a blestemat pe Canaan (Geneza 9:20-27). Au fost propuse multe explicaţii pentru blestemarea lui Canaan pentru ceea ce a făcut Ham şi explicaţia cea mai plauzibilă este că şi Canaan a făcut ceva vrednic de blestem, dar care nu este menţionat în Biblie şi că expresia „fiul său cel mai tânăr" (beno haqqatan, lit. „fiul/nepotul său, micuţul") din v. 24 s-ar referi la Canaan. Această explicaţie ar fi în armonie cu afirmaţia repetată de două ori (v. 18,22) că Ham a fost tatăl lui Canaan.

2. Ham. Numele unei cetăţi ai cărei locuitori, Zuzim, au fost înfrânţi de Chedorlaomer pe vremea lui Avraam (Geneza 14:5). Locul este necunoscut, deşi probabil că a fost undeva în Transiordania. LXX (hama autois) interpretează ebr. beham, drept „în Ham", ca bahem, „cu ei".

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: