grâu, grâne



GRÂU, GRÂNE. Cele mai obişnuite cuvinte ebr. în VT sunt:

1. dagan, grâu (dezvoltat pe deplin).

2. bar, grâne de orice fel care se află (în picioare) pe câmp (de aici bar a ajuns să însemne „câmp deschis").

3. seber, grâne, cereale, hrană, adică, grâne sfărâmate sau zdrobite.

„Grâul prăjit" (qali, qala, „prăjit") se referă la boabe de cereale sau de grâu (Levitic 23:14; Rut 2:14;1 Samuel 17:17; 25:18; 2 Samuel 17:28) prăjite la flacăra focului, de obicei într-o tigaie de fier sau pe o piatră netedă.

Termenul kussemet (Exod 9:32; Isaia 28:25; Ezechiel 4:9), tradus „ovăz" sau „secară" indică grâul gol (Triticum monoccum) şi nu secara adevărată (Triticum spelta), despre care nu se ştie să fi fost cultivată în Egipt în vremea aceea. Cuvântul gr. kokkos („bob, grăunte", Matei 13:31 etc.) indică forma singulară, de ex. „un grăunte de muştar".

Când Biblia vorbeşte despre „grâu", se referă de obicei la recolte de cereale cum sunt grâul şi orzul. (*AGRICULTURĂ, *MÂNCARE.)

F.N.H.

Orzul (ebr. se’ora, gr. krithe). O cereală comestibilă din genul Hordeum. Planta ierboasă Hordeum spontaneum, care continuă să crească sălbatică în Palestina, a dat naştere la orzul primitiv cu „două şiruri" (Hordeum distichon), iar mai târziu la orzul cu „şase şiruri" (Hordeum vulgare), care a fost orzul din vremurile biblice şi din vremea noastră.

Orzul era produsul alimentar cel mai important din Palestina (Deuteronom 8:8), în special pentru oamenii mai săraci (Rut 2:17; Ezechiel 4:9; Ioan 6:9). El are un sezon de creştere mai scurt decât grâul şi se poate dezvolta într-un pământ mai sărac. Orzul era folosit şi ca nutreţ pentru cai şi vite (1 Împăraţi 4:28), mai era folosit pentru fermentat, dacă judecăm după vasele de băuturi ale filistenilor. În Judecători 7:13 se pare că simbolizează un Israel reformat. Mâncarea de orz, adusă ca jertfă de gelozie (Numeri 5:15), pare să indice că integritatea fundamentală a fost distrusă.

F.N.H.

Pleava. 1. Termenul ebr. mos, cel mai obişnuit cuvânt, indică pleava fără valoare şi paiele rupte spulberate de vânt când se făcea vânturarea grânelor (Iov 21:18; Psalmul 1:4; 35:5; Isaia 17:13; 29:5; 41:15; Osea 13:3; Ţefania 2:2). 2. Cuvântul ebr. hasas, „fân", „iarbă uscată" (Isaia 5:24; 33:11). 3. În Aram. ‘ur, „pieliţă", „pleavă" (Daniel 2:35). 4. Gr. achyron, „pleavă" (Matei 3:12; Luca 3:17).

În unele dintre textele de mai sus termenul este folosit în sens figurat, cu referire la învăţătura superficială sau greşită şi cu referire la soarta inevitabilă a celor ce fac răul.

J.D.D.

Paie (ebr. teben; arab tibn). Tulpina grâului sau orzului; în timp ce pleava este coaja împrăştiată de vânt la treieratul grâului, miriştea este partea de tulpină rămasă după recoltat. Paiele măcinate, amestecate cu mâncare mai consistentă erau folosite ca nutreţ pentru cai, măgari şi cămile (Geneza 24:32; Judecători 19:19; 1 Împăraţi 4:28). În Egipt paiele erau amestecate cu lutul pentru a face cărămizi de lut folosite pentru casele oamenilor săraci. Când cărămidarii israeliţi, care deja lucrau peste puteri, au trebuit să-şi adune singuri paiele, povara lor a devenit insuportabilă (Exod 5).

Paiele sunt folosite şi pentru anumite vase de lut făcute cu mâna, care apoi sunt arse în foc. Puterea leviatanului era atât de mare încât putea îndoi fierul ca pe un pai (Iov 41:27). În era de pace a epocii mesianice leul nu va mai devora carne, ci va mânca paie (Isaia 11:7; 65:25). Soarta finală a Moabului este descrisă ca soarta paielor călcate în picioare în gunoi (Isaia 25:10). În Biblie miriştea (ebr. qas, „uscat") este folosită pentru a indica lucruri inflamabile şi fără valoare întrucât pleava şi paiele erau puse adesea pe foc pentru a da căldură repede (Exod 15:7; Iov 13:25; 41:28-29; Psalmul 83:13; Isaia 5:24; vezi şi gr. kalame, în 1 Corinteni 3:12). Vezi C. F. Nims, „Bricks without Straw", M 13, 1950, p. 22 ş.urm..

R.A.S.

Grâul (ebr. dagan, gr. sitos) . O plantă ierboasă cerealieră foarte veche şi cu o importanţă foarte mare pentru omenire. Grâul tipic din vremea VT în regiunea mediteraneană a fost grâul „emmer" (Triticum dicoccum), care a dat naştere grâului „tare" (Triticum durum), care a fost extrem de important începând din perioada elenistică, inclusiv în perioada NT. Dintre varietăţile moderne care sunt cultivate face parte grâul de „pâine" (Triticum vulgare). Datorită proprietăţilor sale fizice şi chimice grâul dă o *pâine mai gustoasă şi mai bună decât orice altă cereală.

Grâul a constituit o parte importantă a alimentaţiei israeliţilor (Judecători 6:11; Rut 2:23; 2 Samuel 4:6) şi seceratul grâului era folosit ca un punct de reper în *calendar (Geneza 30:14; 1 Samuel 6:13; 12:17). Datorită importanţei sale alimentare grâul este un simbol al bunătăţii şi purtării de grijă a lui Dumnezeu (Psalmul 81:16; 147:14). A fost folosit pentru jertfele de la Templu (Ezra 6:9; 7:22) şi a făcut parte din jertfa adusă de David la aria de treierat a lui Ornan (1 Cronici 21:23).

Caracteristica botanică a grâului, faptul că un bob de grâu produce mai multe spice atunci când bobul original se consumă pe sine, este preluată de Cristos pentru a arăta că rodnicia spirituală îşi are originea în moartea eului (Ioan 12:24; cf. 1 Corinteni 15:36 ş.urm.). Ca simbol pentru copiii lui Dumnezeu, grâul este prezentat în contrast cu pleava fără valoare (Matei 3:12). De asemenea, în Matei 13:24-30, neghina (Lolium temulentum) în primele stadii de dezvoltare este o plantă ierboasă ca şi grâul, dar poate fi deosebită cu uşurinţă de grâu la vremea recoltatului.

BIBLIOGRAFIE
H. Helbaek, „Ancient Egyptian wheats", Proceedings of Prehistory Society 11, 1955, p. 93-95; D. Zohary, „The progenitors of wheat and barley...", în P. J. Ucko şi G. W. Dimbleby, The Domestication and Exploitation of Plants and Animals, 1969, p. 47-66; D. M. Dixon, „A note on cereals in ancient Egypt", în Ucko şi Dimbleby, p. 132-142.

F.N.H. et. al.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: