glorie



GLORIE.

I. În Vechiul Testament

Cuvântul „glorie" (sau „slavă") redă în general cuvântul ebr. kabod şi comunică ideea de bază de „greutate", adică, ceva „cu greutate", sau comunică ideea de „vrednicie". Cuvântul este folosit cu referire la oameni pentru a descrie bogăţia, splendoarea sau reputaţia lor (deşi în acest ultim sens cuvântul kabod este tradus „onoare" sau „cinste"). Gloria poporului Israel nu a constat în armatele sale ci a fost Iahve (Ieremia 2:11). Cuvântul poate însemna de asemenea „eul" sau „sufletul" (Geneza 49:6).

Cel mai important concept este acela al gloriei lui Iahve. Aceasta denotă revelaţia fiinţei, naturii şi prezenţei lui Dumnezeu pentru oameni, revelaţie însoţită uneori de fenomene fizice.

În Pentateuh gloria lui Iahve a însoţit poporul la ieşirea din Egipt şi s-a arătat în norul care i-a condus prin pustie (Exod 16:7, 10). Norul s-a oprit la Mt. Sinai, unde Moise a văzut gloria lui Dumnezeu (Exod 24:15-18). Nici un om nu poate vedea faţa lui Dumnezeu şi să trăiască (Exod 33:20), dar a fost revelată o oarecare viziune a gloriei Lui (Exod 34:5-8).

Gloria lui Iahve a umplut cortul întâlnirii (Exod 40:34-35) şi s-a arătat în special la vremea jertfei (Levitic 9:6, 23). Se pare că toate aceste pasaje pot fi legate de „teofania în furtună", dar există şi alte pasaje care sugerează mai multe cu privire la caracterul lui Iahve care trebuie făcut cunoscut pe tot pământul (Numeri 14:21-22).

Cărţile istorice arată cum Templul a devenit locul unde a fost localizată în mod special gloria lui Iahve (1 Împăraţi 8:11; 2 Cronici 7:1-3).

În cărţile profeţilor există o concepţie cvasifizică despre gloria lui Iahve, aşa cum este în vedeniile lui Ezechiel (Ezechiel 1:28 etc.), cât şi o doctrină mai spiritualizată (Isaia 40:4-5; 60:1-3 etc.). Vedenia lui Isaia în Templu se pare că îmbină ambele idei (Isaia 6:1-4).

În Psalmi, de exemplu, pot fi întâlnite imaginile revelaţiei în furtună (Psalmul 18:29), cât şi ideea unei arătări viitoare înaintea lumii a caracterului lui Dumnezeu (Psalmul 57:11; 96:3).

II. În Noul Testament

NT urmează traducerea LXX şi foloseşte doxa pentru termenul ebr. kabod. În greaca seculară acest cuvânt înseamnă „opinie" sau „reputaţie". Primul sens dispare complet în LXX şi în NT, iar cuvintele înrudite cu kabod sunt traduse tot cu doxa.

În anumite locuri din NT doxa se referă la onoarea umană (Matei 4:8; 6:29), dar cuvântul este folosit în principal pentru a descrie revelaţia caracterului şi prezenţei lui Dumnezeu în Persoana şi lucrarea lui Isus Cristos. El este oglindirea gloriei divine (Evrei 1:3).

Gloria lui Dumnezeu a fost văzută de păstori la naşterea lui Cristos (Luca 2:9, 14) şi de către ucenici în timpul vieţii Lui în trup (Ioan 1:14). Gloria Lui a fost revelată în mod deosebit în semnele (semeia) Lui (Ioan 2:11) şi la schimbarea la faţă (Matei 17:1-8; Marcu 9:2-8; Luca 9:28-36). Aceasta ne aduce aminte de urcarea lui Moise pe Sinai (Exod 24:15), de urcarea lui Ilie pe Horeb (1 Împăraţi 19:8) şi de vedenia gloriei lui Dumnezeu pe care au avut-o ei. Acum Cristos vede şi reflectă în acelaşi timp gloria divină, dar nu este nevoie să fie construit un cort, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu şi-a făcut un cort în trupul uman al lui Isus (Ioan 1:14), iar gloria Lui va fi revelată mai deplin la exodul viitor de la Ierusalim (Luca 9:31) şi în final la parousia Sa (a doua venire).

În Evanghelia a patra ceasul gloriei este, în esenţă, ceasul supunerii la moarte (Ioan 7:39; 12:23-28; 13:31; 17:5; cf. Evrei 2:9).

Învierea şi înălţarea sunt privite de asemenea ca manifestări ale gloriei lui Dumnezeu în Cristos (Luca 24:26; Faptele Apostolilor 3:13; 7:55; Romani 6:4; 1 Timotei 3:16; 1 Petru 1:21). Dar mai presus de toate, gloria Lui va fi revelată în toată plinătatea la parousia (Marcu 8:38; 13:26 etc.).

Omul, care a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi ca o oglindire a gloriei Lui (1 Corinteni 11:7), pentru a avea o relaţie cu El, a ajuns lipsit de gloria Lui şi şi-a ratat destinul (Romani 3:23) care a fost împlinit numai de Cristos, al doilea Adam (Evrei 2:6-9).

Gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos continuă să fie văzută şi reflectată de Biserică (2 Corinteni 4:3-6). Este gloria legământului nou (2 Corinteni 3:7-11) şi cei care suferă împreună cu Cristos au parte de ea în prezent (1 Petru 4:14) şi în viitor (Romani 8:18). Ţelul Bisericii este ca lumea să recunoască gloria care este a lui Dumnezeu (Romani 15:9) şi care poate fi văzută în faptele Lui (Faptele Apostolilor 4:21), în ucenicii Săi (1 Corinteni 6:20) şi mai presus de toate în Fiul Său, Domnul gloriei (Romani 16:27).

BIBLIOGRAFIE
A. M. Ramsey, The Glory of God and the Transfiguration of Christ, 1949; A. Richardson, An Introduction to the Theology of the New Testament, 1958, p. 64 ş.urm.; C. H. Dodd, The Interpretation of the Fourth Gospel, 1953, p. 201 ş.urm.; S. Aalen, NIDNTT 2, p. 44-52; G. Kittel, G. von Rad, TDNT 2, p. 233-255.

R.E.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: