Gloria in excelsis



GLORIA IN EXCELSIS. Această sintagmă latină se referă în principal la o cântare liturgică a cărei origine este în biserica patristică (cf. SHERK, 6, 501; ODCQ şi care a fost inspirată de cântarea îngerilor din Luca 2:14. La fel ca şi în vedeniile lui Zaharia şi Maria (Luca 1:13,30), îmbărbătarea îngerului din Luca 2:10 este o dezvăluire a veştii bune pe care o aduce. Mesajele angelice anterioare au fost îndreptate în principal către persoanele care au primit vedeniile. Bucuria acestui mesaj este pentru tot poporul lui Dumnezeu; păstorii sunt doar reprezentanţii unui grup mai mare care a aşteptat şi a dorit izbăvirea adusă de Mesia. Benedictia cântării de laudă exprimă nu numai o speranţă pentru viitor ci şi realitatea care a devenit palpabilă prin naşterea lui Mesia:

Glorie (slavă) lui Dumnezeu în locurile preaînalte,
Şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui!

„Oamenii după bunăvoinţa lui Dumnezeu" („Oamenii plăcuţi Lui") este versiunea mai bine atestată şi este paralelă cu „poporul (norodul) Lui" din v. 10. Aceştia sunt cei peste care a fost revărsat harul izbăvitor al lui Dumnezeu şi care îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu (cf. Luca 3:22). Pacea pe care o proclamă îngerii nu este pax romana, o pace exterioară şi trecătoare; este pacea care vindecă înstrăinarea dintre oamenii păcătoşi şi Dumnezeul sfânt (cf. Isaia 9:6 ş.urm.; Romani 10:15). (*BENEDICTUS.)

E.E.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: