Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Ghibea


GHIBEA. (ebr. gibe’a, gibeat). Un substantiv care înseamnă „deal" şi este folosit frecvent în Biblie în sensul acesta (de ex. 2 Samuel 2:25 şi probabil în 2 Samuel 6:3), dar a fost folosit adesea şi ca numele unei localităţi. Datorită similarităţii formei cu numele locului geba’ (*GHEBA), aceste două localităţi sunt confundate uneori (de ex. Judecători 20:10).

1. O cetate din dealurile lui Iuda (Iosua 15:57), ar putea fi identificată cu localitatea modernă el-Jeba din apropiere de Betleem.

2. O cetate în Beniamin (Iosua 18:28), la N de Ierusalim (Isaia 10:29). Ca rezultat al unei fapte reprobabile comise de locuitorii ei, cetatea a fost distrusă în perioada judecătorilor (Judecători 19-20; cf. Osea 9:9; 10:9). Cetatea a fost faimoasă ca locul natal al lui Saul (1 Samuel 10:26), gibe’at sa’ul, „Ghibea lui Saul" (1 Samuel 11:4) şi a fost reşedinţa lui pentru o vreme cât a fost rege (1 Samuel 13-15), cât şi după ce David a fost uns rege în locul lui (1 Samuel 22:6; 23:19; 26:1). Când David a fost rege a fost necesar să le permită gabaoniţilor să spânzure trupurile celor şapte urmaşi ai lui Saul pe zidurile de la Ghibea pentru a răzbuna omorârea unora dintre ei (2 Samuel 21:6; LXX „Gabaon").

Ghibea lui Saul din Biblie poate fi identificată aproape cu certitudine cu movila Tell el-Ful, la vreo 5 km N de Ierusalim. Locul a fost excavat de W. F. Albright în 1922-3 şi 1933, cu rezultate care au confirmat identificarea făcută de el. Excavaţii ulterioare efectuate de P. W. Lapp în 1964 au adus câteva modificări la concluziile lui Albright. Plasarea locului departe de o apă curgătoare înseamnă că nu a fost ocupat permanent până în Epoca Fierului, când în regiunea deluroasă au ajuns să se folosească în mod curent cisternele de colectat apă de ploaie. Prima aşezare mică datează din secolul al 12-lea î.Cr., fiind probabil distrusă în episodul relatat în Judecători 19-20. După o vreme a fost construită o fortăreaţă mică şi a fost folosită prin 1025-950 î.Cr., în vremea lui Saul. Albright a reconstituit planul ei ca un dreptunghi cu un turn în fiecare colţ, dar numai un singur turn a fost descoperit şi lucrările lui Lapp au arătat că planul nu este cert. A fost descoperit un vârf de plug de fier din această perioadă, indicând introducerea fierului, monopolizat până atunci de filisteni. Există dovezi că fortăreaţa a fost jefuită şi apoi abandonată timp de câţiva ani, probabil în urma morţii lui Saul, dar locul a fost reocupat curând, poate ca un avanpost în războiul lui David cu Iş-Boşet. Trebuie să-şi fi pierdut importanţa după ce David a cucerit tot regatul iar excavaţiile arată că localitatea a fost părăsită timp de aproape 2 secole. Fortăreaţa a fost reconstruită cu un turn de veghe, poate pe vremea lui Ezechia, dar a fost distrusă la scurtă vreme după aceasta (cf. Isaia 10:29), pentru a fi reconstruită în secolul al 7-lea î.Cr. cu un zid de cazemată (*FORTIFICAŢII). După o distrugere atribuită forţelor lui Nebucadneţar, pe locul acela a existat un sat ce se întindea pe o suprafaţă considerabilă şi a cărui existenţă s-a perpetuat până prin anul 500 î.Cr. A urmat o altă perioadă de abandonare până în epoca Macabeilor când un sat nou din apropiere s-a întins peste locul vechi al cetăţii. După aceea a fost ocupată sporadic până la expulzarea tuturor evreilor din Ierusalim, când se presupune că Ghibea a fost supusă aceleiaşi interdicţii datorită proximităţii sale faţă de cetate.

BIBLIOGRAFIE
W. F. Albright, AASOR 4, 1924; L. A. Sinclair, „An Archaeological Study of Gibeah", AASOR 34, 1960; P. W. Lapp, BA 28, 1965, p. 2-10; N. W. Lapp, BASOR 223, 1976, p. 25-42; EAEHL, 2, p. 444-446.

T.C.M.
A.R.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: