Ghezer



GHEZER. Una dintre cetăţile principale din Palestina preromană, începând din anul 1800 î.Cr. Era situată strategic pe drumul de la Ierusalim la Iope, pe culmea cea mai de N a Şefelei, la vreo 12 km de şoseaua principală dintre Egipt şi Mesopotamia. Zidurile de apărare canaanite puternice au fost dărâmate de faraonul Thutmosis III, prin cca. 1468 î.Cr. După aceea Egiptul a stăpânit cetatea. Zece scrisori de la el-*Amarna, expediate din Ghezer, arată că în secolul al 14-lea cetatea a oscilat dar în cele din urmă a rămas credincioasă Egiptului. Pe vremea cuceririi de către evrei, regele canaanit al Ghezerului, Horam, a încercat să ajute Lachişul, dar a fost înfrânt (Iosua 10:33; 12:12); totuşi, Ghezerul nu a fost cucerit de israeliţi (Iosua 16:10; Judecători 1:29). Cu toate acestea cetatea a fost inclusă în teritoriul lui Efraim, ca o cetate levitică (Iosua 21:21). Faraonul Merenptah pretinde, pe stela sa, că a recucerit cetatea la scurtă vreme după Cucerirea israelită. Dovezile arheologice arată că după 1200 î.Cr. filistenii au stăpânit cetatea, poate cu aprobarea egiptenilor, şi acest fapt ar putea explica luptele lui David din această regiune (2 Şi..n. 5:25). Ghezerul a intrat în stăpânirea Israelului când faraonul egiptean a dat cetatea fiicei sale care s-a căsătorit cu Solomon; acesta a reconstruit cetatea şi zidurile ei de apărare (1 Împăraţi 9:15-17). Excavaţiile (1964-73) au scos la lumină o poartă şi ziduri de apărare caracteristice pentru Solomon. Regiunea aceasta a produs cantităţi mari de piatră calcinată, aşa cum arată atacul faraonului Şişac împotriva lui Iuda, în cca. 918 î.Cr. (1 Împăraţi 14:25 ş.urm.). Există indicaţii că a fost ocupată în vremurile de mai târziu - în timpul perşilor, Seleucizilor şi Macabeilor. Ghezer (Gazara) apare frecvent în luptele Macabeilor. Două descoperiri arheologice importante de la Ghezer sunt *Calendarul de la Ghezer şi o *”Înălţime" monolitica (după cca. 1600 î.Cr.).

BIBLIOGRAFIE
R. A. S. Macalister, The Excavations of Gezer, 1912; W. G. Dever (ed.), Gezer 1, 2 (şi volumele următoare), 1970, 1974; EAEHL, p. 428-443.

G.G.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: