genunchi, a îngenunchia



GENUNCHI, A ÎNGENUNCHIA. În VT slăbiciunea sau frica sunt exprimate sugestiv ca „genunchi slăbănogiţi" (Iov 4:4; Isaia 35:3) sau ca „genunchi care tremură", „genunchi care se izbesc deolaltă" (Naum 2:10; Daniel 5:6).

Cele cincisprezece texte din NT sunt folosite întotdeauna în legătură cu închinarea, cu excepţia textului din Evrei 12:12. Îngenunchierea poate indica un semn de respect (Marcu 1:40; cf. 2 Împăraţi 1:13; Marcu 15:19), de supunere (Romani 11:4; 14:11; cf. 1 Clement 57:1, „îndoind genunchii inimii voastre") sau un semn de adorare şi închinare religioasă (Luca 5:8). În acest ultim sens, îngenunchierea este prezentată uneori ca o poziţie de rugăciune (Luca 22:41; 1 Împăraţi 8:54, cf. 18:42). Recunoaşterea domniei universale a lui Cristos este indicată tot prin îngenunchiere: „să se plece orice genunchi" (Filipeni 2:10; cf. Romani 14:10 ş.urm.; 1 Corinteni 15:25). Cf. TDNT 1, p. 738-740; 3, p. 594-595; 6, p. 758-766.

E.E.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: