genealogie



GENEALOGIE.

I. În Vechiul Testament

a. Generalităţi

O genealogie, în sensul VT, este o listă de nume care indică strămoşii sau descendenţii uneia sau mai multor persoane, sau este o simplă listă cu numele oamenilor implicaţi într-o anumită situaţie. Cuvântul „genealogie" (în trad. rom. „spiţa neamului") redă cuvintele ebr. yahas, care apare numai în Neemia 7:5, seper hayyahas, „cartea genealogiei" („cartea spiţei de neam") şi se referă la o înşiruire a numelor celor care s-au întors la Ierusalim împreună cu Şeşbaţar. Este clar că termenul „genealogie" nu este folosit aici în sensul strict din limba modernă, în care înseamnă o prezentare a descendenţei dintr-un strămoş, prin enumerarea persoanelor intermediare, deşi acesta este lucrul avut în vedere. Genealogiile din VT se găsesc în principal în Pentateuh şi în Ezra-Neemia şi Cronici, şi numai în ultimele trei cărţi apare forma verbală a cuvântului yahas, fiind întotdeauna în forma reflexivă tare (hityahes), „a se înrola pe sine prin genealogie" (Ezra 2:62; 8:1, 3; Neemia 7:5, 64; 1 Cronici 4:33; 5:1, 7,17; 7:5, 7,9,40; 9:1,22; 2 Cronici 12:15; 31:16-19). Termenul toledot, „generaţii" este folosit în Geneza în sensul de „istorie genealogică" (*GENERAŢIE).

(i) Tipuri de genealogii. Genealogiile date în scrierile biblice variază de la o simplă listă de nume, cum este cea din 1 Cronici 1:1, până la o relatare istorică dezvoltată care este bazată pe cadrul constituit de nume, cum este în cărţile Împăraţilor; totuşi, tipul cel mai obişnuit este acela în care numele sunt legate printr-o formulă standard şi informaţii suplimentare sunt inserate pentru unele nume, dar nu pentru toate (de ex. Geneza 5 şi vezi v. 24).

În VT sunt întâlnite două forme de genealogii. Genealogiile „ascendente" conţin de obicei formula de legătură „x fiul (ben) lui y”(1 Cronici 6:33-43; Ezra 7:1-5); genealogiile „descendente" conţin adesea formula „x a născut (yalad) pe y" (Geneza 5; Rut 4:18; 23). Genealogiile descendente pot conţine multe informaţii despre vârsta şi acţiunile persoanelor de legătură, în timp ce genealogiile ascendente sunt folosite de obicei pentru a trasa linia genealogică a unei persoane până la un personaj important din trecut, şi acţiunile personajelor intermediare nu afectează ideea principală.

(ii) Genealogiile ca surse pentru cronologie. Faptul că unele genealogii din Biblie omit unele generaţii poate fi demonstrat (comparaţi Matei 1:1 cu 1:2-17). De exemplu, lista urmaşilor lui Aaron din Ezra 7:1-5 omite şase nume care sunt date în 1 Cronici 6:3-14. (Vezi de asemenea *CRONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT, III. a.). Lucrul acesta poate fi înţeles uşor din formule, deoarece cuvântul ben poate însemna nu numai „fiu" ci şi „nepot" şi „descendent"; tot astfel, este probabil că verbul yalad poate însemna nu numai „a naşte", în sensul fizic nemijlocit, cât şi „a deveni strămoşul lui" (substantivul yeled derivat de la acest verb are înţelesul de „descendent" în Isaia 29:23). Factori cum sunt includerea vârstei fiecărui membru la naşterea urmaşului său şi numărul anilor trăiţi după aceasta (Geneza 5:6) nu pledează împotriva interpretării acestor genealogii ca fiind variante prescurtate. După cum au sugerat Green şi Warfield că este posibil ca scopul menţionării vârstei să fi fost acela de a accentua mortalitatea, în ciuda longevităţii viguroase a acestor Patriarhi, arătând în felul acesta un rezultat al căderii în păcat.

(iii) Folosirea în Orientul Apropiat antic. Genealogiile au fost o caracteristică a tradiţiei istorice antice. Cum este şi firesc, arborii genealogici ai famililor regale oferă cele mai bune exemple, dar scrierile despre judecăţi cu privire la proprietatea pământului arată că mai existau mulţi alţi oameni care deţineau astfel de informaţii. Scribii asirieni din mileniul 1 î.Cr. au întocmit liste de regi ai Asiriei din vremuri îndepărate, cu o linie aproape neîntreruptă pe o durată de 1.000 de ani (ANET, p. 564-566). A fost notată relaţia dintre regi şi lungimea domniei fiecăruia. În capul listei sunt numele a „şaptesprezece regi care au trăit în corturi"; multă vreme au fost consideraţi personaje legendare, personificări ale triburilor, sau personaje fictive, dar acum, o dată cu descoperirea la *Ebla a unui tratat care îi menţionează, se pare că există o bază istorică pentru existenţa lor. Din secolul al 17-lea î.Cr. s-a păstrat o listă a regilor Babilonului, strămoşii şi predecesorii lor, iar unii dintre ei poartă aceleaşi nume cu regii din prima parte a Listei regilor asirieni. Şi mai veche este o Listă de regi sumerieni, întocmită prin 1800 î.Cr., care dă numele regilor din Babilonul de S mergând în urmă până la Potop şi înainte de acesta (ANET, p. 265-266). Scribii hitiţi, ugaritici şi egipteni ne-au lăsat de asemenea liste de regi de lungimi diferite şi având scopuri diferite.

Unele dintre caracteristicile particulare ale genealogiilor biblice pot fi observate şi în aceste texte. Listele de nume sunt intercalate cu notele istorice sau personale, comparabile cu cele din Geneza 4:21, 23; 36:24; 1 Cronici 5:9-10 etc. Lista de regi sumerieni menţionează pe un oarecare Mes-kiaga-nuna, rege din Ur, fiul lui Mes-ane-pada, dar scrierile contemporane sugerează că el a fost de fapt nepotul lui Mes-ane-pada, tatăl său fiind un anume A-ane-pada. Este posibil ca scribul să fi omis numele tatălui din greşeală deoarece se asemăna atât de mult cu numele bunicului, sau ca termenul „fiu" să fi fost folosit într-un sens mai larg decât în limbile moderne. Folosirea în sensul mai larg era obişnuită în limba babiloniană şi în toate limbile semitice, în sensul de „membru al unui grup specific" iar începând din anul 1500 î.Cr. termenul maru („fiu") a fost folosit în sensul de „descendentul lui". Un caz interesant este întâlnit în Obeliscul Negru al lui Salmanaser III care se referă la *Iehu ca fiind „fiul (mar) lui Omri", când de fapt ei nu au fost înrudiţi, ci doar au domnit în acelaşi stat. Un exemplu egiptean remarcabil este găsit într-un text scurt în care regele Tirhaca (cca. 670 î.Cr.) îl onorează pe „tatăl" său Sesostris III (cca. 1870 î.Cr.) care a trăit de fapt cu vreo 1200 de ani mai înainte. În mod asemănător, regele Abdul Aziz al Arabiei Saudite este numit Ibn (fiul lui) Saud, deşi el a fost de fapt fiul lui Abder Rahman, iar Saud, al cărui nume l-a purtat, a murit în 1724. În interpretarea oricăror genealogii antice trebuie avută în vedere folosirea cuvintelor care indică înrudire în legătură cu numele de familie sau numele dinastice, cât şi mulţi alţi factori.

Prin urmare, nu există nici un motiv să presupunem că toate genealogiile din Biblie sunt complete, întrucât scopul lor nu a fost calcularea unor cronologii exacte (*CRONOLOGIE), ci stabilirea descendenţei dintr-un anumit strămoş sau strămoşi, iar acest scop nu este afectat de omiterea unor nume. De asemenea, este greşit să afirmăm că anumite părţi ale lor sunt legendare sau pură ficţiune doar pentru că există dovezi tot mai numeroase că alte scrieri similare au o bază reală.

b. Genealogiile din Vechiul Testament

Principalele liste genealogice din VT sunt:

(i) De la Adam la Noe (Geneza 5; 1 Cronici 1:1-4). Sunt date zece nume, fiecare fiind introdus cu formula: „A a trăit x ani şi a născut (yalad) pe B; după ce a născut pe B, A a trăit y ani şi a născut fii şi fiice, şi toate zilele lui A au fost z ani, şi a murit". Cifrele x şi y diferă într-o oarecare măsură între MT, Pentateuhul Samaritean (SP) şi LXX, deşi există în general un acord bun în privinţa totalului (z), după cum urmează: Adam, 930; Set, 912; Enos, 905; Cainan, 910; Mahalaleel, 895; Iared, 962 (TM, LXX), 847 (SP); Enoh, 365; Metusala, 969 (TM, LXX), 720 (SP); Lameh, 777 (TM), 635 (SP), 753 (LXX); vârsta lui Noe la Potop, 600. Este probabil ca această listă să fie prescurtată, aşa încât nu poate fi folosită ca bază temeinică pentru o *cronologie. Aceasta genealogie ne aduce aminte de prima parte a Listei de regi sumerieni, care menţionează zece „oameni mari" care au domnit înainte de Potop. În una dintre variante totalul domniei lor se ridică la 43.200 de ani.

(ii) Descendenţii lui Cain (Geneza 4:17-22).

(iii) Descendenţii lui Noe (Geneza 10; 1 Cronici 1:1-23). Lista popoarelor care au descins din Sem, Ham şi Iafet (*TABELUL NAŢIUNILOR).

(iv) De la Sem la Avraam (Geneza 11:10-26; 1 Cronici 1:24-27). Zece nume. O genealogie expusă în aceeaşi termeni ca şi (i) mai sus, cu excepţia faptului că în timp ce Pentateuhul Samaritean dă numărul total de ani (z), TM şi LXX dau numai cifrele x şi y. Totalul dat de Pentateuhul Samaritean şi cel calculat din MT şi LXX este dat mai jos, şi în majoritatea cazurilor TM şi Pentateuhul Samaritean sunt în armonie, şi uneori se deosebesc de LXX. Sem, 600; Arpacşad, 438 (TM, SP), 565 (LXX); LXX intercalează aici pe Cainan, 460, care este omis de TM şi Sp; Şela, 433 (TM, SP), 460 (LXX); Eber, 464 (TM), 404 (SP), 504 (LXX); Peleg, 239 (TM, SP), 339 (LXX); Reu, 239 (TM, SP), 339 (LXX); Serug, 230 (TM, SPJ, 330 (LXX); Nahor 148 (TM, SP), 208 (LXX); Terah, 205 (TM, LXX), 145 (SP); Avraam.

(v) Descendenţii lui Avraam prin Chetura (Geneza 25:1-4; 1 Cronici 1:32-33). (*ARABIA.)

(vi) Descendenţii lui Nahor (Geneza 22:20-24).

(vii) Descendenţii lui Lot (Geneza 19:37-38).

(viii) Descendenţii lui Ismael (Geneza 25:12-18; 1 Cronici 1:29-31).

(ix) Descendenţii lui Esau (Geneza 36; 1 Cronici 1:35-54).

(x) Descendenţii lui Israel (Iacov; Geneza 46), 1-6, prin Lea; 7-8, prin Bilha, 9-10, prin Zilpa, 11-12 prin Rahela.

1. Ruben (Geneza 46:9; Exod 6:14; Numeri 26:5-11; 1 Cronici 5:1-10).

2. Simeon (Geneza 46:10; Exod 6:15; Numeri 26:12-14; 1 Cronici 4:24-43).

3. Levi (Geneza 46:11; Exod 6:16-26; 1 Cronici 6:1-53). Aceasta a fost o genealogie importantă deoarece preoţia ereditară s-a transmis prin această linie de descendenţă şi marii preoţi au descins din Aaron, a cărui genealogie este dată într-o formă condensată în Exod 6:16-22. Descendenţa lui Samuel din Levi este dată în 1 Cronici 6, iar descendenţa lui Ezra din Aaron în Ezra 7:1-5. Vezi de asemenea (xi) mai jos.

4. Iuda (Geneza 46:12; Numeri 26:19-22; 1 Cronici 2:3-4:22; 9:4). Aceasta a fost linia genealogică a lui David (1 Cronici 2-3), din care a descins linia de regi de la Solomon la Iosia (1 Cronici 3:10-15).

5. Isahar (Geneza 46:13; Numeri 26:23-25; 1 Cronici 7:1-5).

6. Zabulon (Geneza 46:14; Numeri 26:26-27).

7. Dan (Geneza 46:23; Numeri 26:42-43).

8. Neftali (Geneza 46:24; Numeri 26:48-50; 1 Cronici 7:13).

9. Gad (Geneza 46:16; Numeri 26:15-18; 1 Cronici 5:11-17).

10. Aşer (Geneza 46:17; Numeri 26:44-47; 1 Cronici 7:30-40).

11. Iosif (Geneza 46:20; Numeri 26:28-37; 1 Cronici 7:14-27), prin cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim, care au fost acceptaţi de Iacov pe treaptă de egalitate cu proprii săi fii (Geneza 48:5, 12; *ADOPTARE).

12. Beniamin (Geneza 46:21; Numeri 26:38-41; 1 Cronici 7:6-12; 8:1-40; 9:7, 35-44). Aceasta a fost linia genealogică a lui Saul (1 Cronici 8-9).

În afară de aceste liste care stabilesc relaţiile genealogice există o serie de alte liste de persoane date într-un context sau altul, menţionate în legătură cu anumite perioade din istoria VT.

(xi) Liste de leviţi (vezi de asemenea (x) 3 de mai sus). Din timpul lui David (1 Cronici 15:5-24), Iosafat (2 Cronici 17:8), Ezechia (2 Cronici 29:12-14; 31:12-17), Iosia (2 Cronici 34:8-13; 35:8-9), Zorobabel şi Ioiachim (Neemia 12:1-24), Neemia (Neemia 10:2-13).

(xii) Listele domniei lui David. Recruţii lui David la Ţiclag (1 Cronici 12:3-13, 20), vitejii săi (2 Samuel 23:8-39; 1 Cronici 11:11-47), ofiţerii peste triburi (1 Cronici 27:16-22) şi funcţionarii săi administrativi (1 Cronici 27:25-31).

(xiii) Liste de familii şi persoane din vremea întoarcerii şi din vremea lucrărilor lui Ezra şi Neemia. Cei care s-au întors cu Zorobabel (Neemia 7:7-63; Ezra 2:2-61), cei care s-au întors cu Ezra (Ezra 8:2-14), constructorii zidului Ierusalimului (Neemia 3:1-32), cei care au avut soţii străine (Ezra 10:18-43), cei care au semnat legământul (Neemia 10:1-27), cei care au locuit în Ierusalim (Neemia 11:4-19; 1 Cronici 9:3-17).

II. În Noul Testament

În NT există două genealogii (Matei 1:1-17; Luca 3:23-38) şi amândouă redau strămoşii umani ai lui Isus, Mesia (*GENEALOGIA LUI ISUS CRISTOS).

În afară de cuvântul genesis din Matei 1:1, care este tradus „genealogie" (în rom. „spiţa neamului"), termenul gr. genealogia apare în 1 Timotei 1:4 şi Tit 3:9 (în rom. „neamuri"). Verbul corespunzător, genealogeo, „a stabili descendenţa", apare în Evrei 7:6, cu referire la Melhisedec, care nu s-a considerat un descendent al lui Levi. În pasajele din Timotei şi Tit cuvintele „genealogie" sunt folosite într-un sens peiorativ, în Timotei în legătură cu cuvântul mythos, „mit, poveste", iar în Tit în legătură cu „întrebări nebune". Se poate ca atunci când Pavel a vorbit despre acestea el s-a gândit la istorisirile mitologice bazate pe VT întâlnite în cărţile evreieşti apocrife cum sunt cartea Jubileelor sau poate s-a referit la arborii genealogici ai eonilor găsiţi în literatura gnostică. Este evident că el nu se referă la genealogiile din VT.

BIBLIOGRAFIE
E. L. Curtis, HDB, 2, p. 121-137; P. W. Crannel, ISBE, 2, p. 1183-1196; W. H. Green, „Primeval Chronology", Bibliotheca Sacra 1890, p. 285-303; B. B. Warfield, „On the Antiquity... of the Human Race", PTR 9, 1911, p. l-17; E. J. Young, WTJ 12-13, 1949-51, p. 189-193; W. G. Lambert, JCS 11, 1957, p. 1-14, 112; A. Malamat, JAOS, 88, 1968, p. 163-173; R. R. Wilson, Genealogy and History in the Biblical World, 1977; M. D. Johnson, The Purpose of Biblical Genealogies, 1969. Pentru Noul Testament, vezi D. Guthrie, The Pastoral Epistles, 1957, p. 58,208.

T.C.M.
A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: