Gaza



GAZA (ebr. ‘azza, LXX Gaza) . Una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor. La început a fost locuită de Avvim, care au fost izgoniţi de caftorimi (*CAFTOR; Deuteronom 2:23); a fost considerată limita de S a Canaanului acolo unde era situată pe coastă (Geneza 10:19). Iosua a cucerit cetatea (Iosua 10:41) şi a descoperit că au rămas acolo câţiva dintre fiii lui Anac (Iosua 11:21-22); cetatea a fost cucerită de israeliţi în timpul vieţii lui Iosua (Iosua 13:3). Iuda, în teritoriul căreia se afla cetatea (Iosua 15:47), a recucerit-o (Judecători 1:18; deşi unii susţin că această referinţă se referă la aceeaşi campanie ca şi Iosua 10:41). În perioada judecătorilor Samson a trăit cu o prostituată din Gaza şi în acest context ne este dată o descriere a cetăţii (Judecători 16:1-3). Stăpânirea israeliţilor asupra cetăţii Gaza trebuie să fi fost pierdută din nou în perioada aceasta, deoarece atunci când filistenii l-au prins în cele din urmă pe Samson; l-au închis la Gaza şi tot aici a fost pus să „joace" pentru ei; aici a dărâmat stâlpii casei, omorând mulţi filisteni (Judecători 16:21-31). S-a sugerat că descrierea lui Samson jucând în faţa unei clădiri cu stâlpi, având spectatori pe acoperiş, reaminteşte unele trăsături ale civilizaţiei cretane şi lucrul acesta este de aşteptat dacă ţinem seama de originea *filistenilor. Când filistenii au capturat chivotul legământului, Gaza şi celelalte cetăţi au suferit de plagă bubonică şi au adus jertfe sub forma unor umflături şi a unor şoareci de aur, pentru a abate plaga (1 Samuel 6:17).

Cetatea a ocupat o poziţie importantă pe drumurile comerciale din Egipt spre V Asiei şi începând din secolul al 8-lea este menţionată frecvent printre cuceririle asiriene. Tiglat-Pileser III a cucerit-o (Ha-az-zu-tu) în 734 î.Cr., probabil la cererea lui Ioahaz, regele lui Iuda, iar domnitorul cetăţii, Hanno, a fugit în Egipt şi Tiglat-Pileser a ridicat în palat o statuie a sa. Sargon a trebuit să repete această acţiune în 722 î.Cr., deoarece Hanno s-a întors la Gaza în sprijinul unei rebeliuni conduse de Hamat. Hanno a fost dus prizonier în Asiria. Cetatea a rămas credincioasă Asiriei, deoarece Sanherib, când a pornit împotriva lui Ezechia la Ierusalim, a dăruit o parte a teritoriului luat de la Iuda lui Sillibel, regele Gazei, iar Esar-Hadon a făcut mai dificilă această loialitate când a pus un tribut greu asupra lui Sillibel şi asupra altor douăzeci de regi din regiunea hitită. În timpul lui Ieremia cetatea a fost cucerită de Egipt (Ieremia 47:1). Gaza a fost cucerită de Alexandru cel Mare în 332 î.Cr., după un asediu de 5 luni, şi a fost distrusă de Alexandru Jannaeus în 96 î.Cr. - aşa cum au profeţit Amos (1:6-7), Ţefania (2:4) şi Zaharia (9:5).

Locul cetăţii antice Gaza, Tell Kharubeh (Harube), se află în perimetrul oraşului modern . Excavaţii minore au arătat că a fost locuită către sfârşitul Epocii Bronzului şi în Epoca Fierului; au fost găsite de asemenea bucăţi de ceramică filisteană. Diferite ruine arată importanţa cetăţii în epoca elenistică şi în cea romană. Gabinius, proconsulul, a reconstruit cetatea în anul 57 î.Cr., pe un loc nou, la S de cel vechi, mai aproape de mare. Probabil că acesta este motivul pentru care îngerul, care a vrut să-l trimită pe Filip la cetatea veche, a descris Gaza cu expresia „pe drumul... care este pustiu" (haute estin eremos, Faptele Apostolilor 8:26).

La Tell el-’Aijjul, la 6 km SV, Flinders Petrie a găsit cimitire întinse şi un oraş care a înflorit în timpul mileniului al 2-lea î.Cr. În mormintele şi clădirile din cca. 1400 î.Cr. au fost descoperite numeroase bijuterii de aur. În apropiere au fost descoperite morminte conţinând aşa-numite *sicrie de lut filistene.

BIBLIOGRAFIE
J. Garstang, Joshua-Judges, 1931, p. 375 ş.urm.; EAEHL, 1, p. 52-61; 2, p. 408-417.

T.C.M.
A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: