Garizim


GARIZIM. Cel mai sudic dintre cei doi munţi care domină oraşul modern Nablus, la 4 km NV de Sihemul antic, numit Jebel et-Tor în arabă. A fost numit muntele binecuvântărilor, deoarece de aici au fost rostite binecuvântările care vin în urma ascultării, la adunarea solemnă a lui Israel descrisă în Iosua 8:30-35 (*EBAL, MUNTELE).

O stâncă ieşită în afară pe la jumătatea drumului către vârf este numită de popor „Amvonul lui Iotam", de unde le-a vorbit oamenilor din Sihem (Judecători 9:7). Pe vârful muntelui sunt ruinele unei biserici creştine din secolul al 5-lea. În vechime se afla acolo un templu al lui Jupiter, la care ducea o scară cu 300 de trepte, aşa cum se arată pe monedele antice găsite la Nablus.

Garizim a rămas muntele sacru al samaritenilor, deoarece ei „s-au închinat pe muntele acesta" (Ioan 4:20) timp de nenumărate generaţii, urcând pe munte ca să ţină sărbătoarea Paştelor, a Cincizecimii şi a Corturilor. Potrivit tradiţiei samaritene, Garizim este Mt. Moria (Geneza 22:2) şi locul pe care l-a ales Dumnezeu ca să-Şi pună numele pe el (Deuteronom 12:5). În consecinţă, aici a fost construit în secolul al 4-lea î.Cr. templul samaritean, cu autorizaţia perşilor, templu care a fost demolat de Ioan Hyrcanus când a cucerit Sihemul şi regiunea învecinată, prin anul 128 î.Cr. Vezi de asemenea E. Robertsen, The Old Testament Problem, 1950, p. 157-171; G, E. Wright, Shechem, 1965, p, 170-184.

G.T.M.
F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: