Galileea



Galileea

GALILEEA . (Ebr. galil, „inel, cerc", şi de aici derivă înţelesul de „district, regiune"). Numele regional al părţii de N a Palestinei, care a fost scena copilăriei lui Cristos şi a primei părţi a propovăduirii Lui. Originea numelui aşa cum este aplicat aici este incertă. Apare uneori în VT (de ex. Iosua 20:7; 1 Împăraţi 9:11) şi în special în Isaia 9:1. Acest ultim text probabil că aminteşte istoria regiunii: la început a făcut parte din teritoriul alocat celor douăsprezece triburi, dar datorită presiunii exercitate de popoarele cu care se învecina la nord, populaţia evreiască s-a văzut într-un fel de proeminenţă nordică, fiind înconjurat din trei părţi de populaţii ne-evreieşti - „Neamurile". În timpul Macabeilor influenţa Neamurilor asupra evreilor a devenit atât de puternică încât aceştia s-au retras spre S timp de o jumătate de secol. Astfel, Galilea a trebuit să fie colonizată din nou şi faptul acesta, împreună cu diversitatea populaţiei, au contribuit la dispreţul arătat de evreii din S faţă de galileeni (Ioan 7:52).

Demarcarea exactă a regiunii Galileii este dificilă, afară de cazul că o descriem în termenii graniţelor provinciale ale Imperiului Roman. Este evident că numele acesta a fost dat teritoriilor limitrofe din N Israelului şi graniţele se schimbau din când în când. Pe timpul lui Cristos, însă, provincia Galilea forma un teritoriu rectangular măsurând vreo 70 km de la N la S şi vreo 40 km de la E la V, mărginit la E de Iordan şi de Marea *Galileii, iar la V era separată de Mediterana de o prelungire a Siro-Feniciei spre S în câmpia de coastă.

Dacă o delimităm în felul acesta, Galilea constă în principal dintr-un ţinut deluros, mărginit pe toate laturile, cu excepţia laturii de N, de câmpii - câmpia de coastă, câmpia Esdraelonului şi Valea Iordanului . De fapt, Galilea este situată în extremitatea sudică a munţilor Libanului iar nivelul terenului coboară în două trepte, mergând de la N spre S. „Treapta" mai înaltă formează Galilea Superioară, o mare parte a ei fiind la 1.000 m deasupra nivelului mării; în vremea NT era un ţinut deluros împădurit şi puţin populat. „Treapta" mai joasă formează Galilea Inferioară, situată la 450-600 m deasupra nivelului mării, dar coboară abrupt la mai bine de 180 m sub nivelul mării, la Marea Galileii.

Naraţiunea Evangheliei se referă cel mai adesea la ţinutul acesta al Galileii Inferioare. Fiind bine irigată de râuri care curg din munţii din N şi având întinderi considerabile de terenuri fertile în bazinele calcaroase dintre dealuri, era o zonă dens populată şi cu aşezări prospere. Galilea exporta ulei de măsline şi cereale, precum şi peşte din lac.

„Fiind în afara curentului principal al vieţii Israelului în vremea VT, Galilea s-a alăturat restului Israelului în vremea NT’ (D. Baly, The Geography of the Bible, 1957, p. 190). Regiunea romană a fost guvernată pe rând de Irod cel Mare (care a murit în 4 î.Cr.), Irod Antipa şi Irod Agripa . Fiind separată de Iudea - cel puţin în ochii iudeilor - de teritoriul Samariei, Galilea a constituit cu toate acestea parte integrantă din „ţară" şi, de fapt, galileenii s-au opus romanilor cu şi mai multă înverşunare decât evreii din S. Pe vremea lui Cristos relaţia dintre aceste doua grupuri este descrisă bine ca similară cu relaţia „dintre Anglia şi Scoţia după Unire" (G. A. Smith, Historical Geography of the Holy Land, 1931, p. 425).

Aşadar, aceasta a fost regiunea în care a crescut Cristos - la Nazaret, în dealurile calcaroase din Galilea Inferioară. Datorită poziţiei sale, Galilea era traversată de câteva drumuri importante din imperiu şi în felul acesta nu era nicidecum o zonă rurală uitată de lume. Agricultura, pescuitul şi comerţul au oferit cadrul cultural reflectat în pildele şi învăţăturile lui Cristos. El Şi-a ales primii ucenici dintre locuitorii Galileii şi localităţile ei numeroase au constituit primul lor teren de misiune.

În zilele noastre, Galilea şi câmpia Esdraelonului formează centrul regiunii de N a Israelului, dar locuitorii ei actuali trebuie să refacă o zonă care şi-a pierdut o mare parte a prosperităţii de care s-a bucurat în zilele NT. Pădurile Galileii au fost înlocuite cu maquis, un gen de arbust caracteristic zonei mediteraneene şi multe dintre oraşele şi satele sale, pe care Cristos le-a cunoscut şi le-a vizitat, au dispărut de pe hartă, fără să lase nici o urmă.

BIBLIOGRAFIE
G. A. Smith, The Historical Geography of the Holy Land, 1931, p. 413-436; D. Baly, The Geography of the Bible, 1957.

J.H.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: