fraţii Domnului



FRAŢII DOMNULUI. Există patru bărbaţi care sunt descrişi în evanghelii ca şi „fraţii" lui Isus, şi anume, Iacov, Iose, Simon şi Iuda (Matei 13:55; Marcu 6:3). Locuitorii din oraşul natal al lui Isus şi-au exprimat uimirea ca un frate al acestor oameni să posede înţelepciunea şi puterea lui Isus (Marcu 6:2-3). Pe de altă parte, Isus i-a comparat pe fraţii Săi şi mama Sa, de care era legat prin legături fizice, cu ucenicii Săi, care în virtutea ascultării lor de voia Tatălui Său erau consideraţi de El ca „fraţii şi „mama" Sa, în sens spiritual (Matei 12:46-50). Au fost expuse trei concepţii cu privire la natura relaţiei dintre Isus şi aceşti oameni.

a. „Fraţii" lui Isus au fost copiii mai mici ai lui Iosif şi Maria. Această părere este sprijinită de primul sens al termenului „întâi născut", din Luca 2:7, precum şi de deducţia logică din Matei 1:25, că după naşterea lui Isus Iosif şi Maria au avut relaţii maritale normale. Părerea a fost susţinută cu tărie de Helvidius în secolul al 4-lea, dar a ajuns să fie considerată eretică în lumina doctrinei, devenită tot mai atrăgătoare o dată cu dezvoltarea mişcării ascetice, potrivit căreia Maria a rămas pururea fecioară. De la Reformă încoace ea a fost părerea susţinută cel mai frecvent de Protestanţi.

b. „Fraţii" au fost copiii lui Iosif de la prima soţie. Această părere, enunţată pentru prima oară în secolul al 3-lea şi apărată de Epiphanius în secolul al 4-lea, a devenit doctrina acceptată de Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Nu are sprijin direct din NT. Adepţii ei au presupus de obicei că opoziţia fraţilor lui Isus în timpul vieţii Lui pe pământ s-a datorat în mare măsură invidiei pentru realizările fratelui lor vitreg mai tânăr.

c. „Fraţii" au fost verişorii lui Isus. Această părere, emisă de Jerome pentru a apăra doctrina virginităţii perpetue a mamei lui Isus, a rămas învăţătura oficială a Bisericii Romano-Catolice. Este bazată pe următoarea serie de presupuneri arbitare: (i) interpretarea corectă a textului din Ioan 19:25 este că au fost trei, nu patru, femei la cruce, adică. Maria, mama lui Isus, sora ei, identificată cu „Maria, nevasta lui Clopa" şi Maria din Magdala; (ii) a doua Maria din pasajul din Ioan este identică cu Maria din Marcu 15:40 ca „mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose"; (iii) că acest „Iacov cel mic" este apostolul numit în Marcu 3:18 „fiul lui Alfeu"; (iv) a doua Maria din Ioan 19:25 a fost căsătoriţi cu Alfeu. Jerome recunoaşte că nu ştie de ce a fost ea descrisă ca „a lui Clopa", care se presupune că înseamnă „nevasta lui Clopa". Teoria aceasta s-ar părea să implice ca Alfeu să ne un alt nume al lui Clopa, sau ca Maria să fi fost căsătorită de două ori. Totuşi, această exegeză ingenioasă dar neconvingătoare a lui Jerome a redus la doi numărul oamenilor numiţi Iacov în NT - fiul lui Zebedei şi Iacov, fratele Domnului, care a fost de asemenea apostol, cunoscut ca „Iacov cel mic", pentru a-l deosebi de fiul lui Zebedei! Este probabil că „fraţii mei", din Matei 28:10 se referă la un grup mai mare decât „fraţii" menţionaţi deja.

BIBLIOGRAFIE
Vezi digresiunea lui J. B. Lightfoot, „The Brethren of the Lord" în Saint Paul‘s Epistle to the Galatians, 1866, p. 247-282; J. J. Gunther, „The Family of Jesus", EQ 46, 1974, p. 25 ş.urm.; J. W. Wenham, „The Relatives of Jesus", EQ 47, 1975, p. 6 ş.urm.; vezi şi introducerile la comentariile menţionate în articolul *IACOV, EPISTOLA LUI.

R.V.G.T.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: