foamete



FOAMETE. Biblia nu indică întotdeauna semnificaţia morală şi spirituală a perioadelor de foamete pe care le menţionează. De ex. foametea din Geneza 12:10; 26:1; sau din Faptele Apostolilor 11:28 etc. sunt menţionate doar ca fapte istorice. Dar acestea, la fel ca orice eveniment din natură sau din istorie sunt integrate în doctrina biblică despre providenţa divină, de ex. Amos 4:6; Apocalipsa 6:8. Religia canaanită a zeificat procesele naturale şi a căutat să obţină control asupra lor prin practicarea magiei, dar Israel avea un secret diferit pentru prosperitate. Iahve, în calitate de Creator, posedă şi deţine controlul asupra „forţelor" naturii, asupra rânduielii anotimpurilor şi asupra bazei materiale a omului pe pământ (de ex. Psalmul 104). Exercitarea acestei puteri de către Dumnezeul sfânt corespunde direct cu relaţia care există între El şi om, la un moment dat. Astfel, la o extremă, „ziua mesianică", în care există un acord perfect între Dumnezeu şi poporul Său, este marcată de o fertilitate fără precedent a pământului (de ex. Isaia 4:2; 41:19; Osea 2:21-22; Amos 9:13). Pe de altă parte, roadele naturii sunt retrase în vremuri de neascultare, când relaţia dintre Dumnezeu şi om nu este cea potrivită. Astfel, blestemul asupra pământului a fost unul dintre rezultatele cele mai importante şi imediate ale Căderii (Geneza 3:17-18) şi Dumnezeu foloseşte foametea, în tot cursul istoriei, ca un semn al nemulţumirii Sale şi ca un avertisment ca oamenii să se pocăiască (de ex. 1 Împăraţi 17:1; 18:17-18; Hagai 1:6, 9-11; 2:16-17). Această idee persistă în Apocalipsa (de ex. 6:5-8), unde foametea este o pedeapsă directă pentru păcatul omenesc. Ascultarea şi prosperitatea (Psalmul 1:1-3; Proverbe 3:7-10; Isaia 1:19), neascultarea şi sărăcia (Levitic 26:14-16) sunt inseparabile în Biblie. Legea aceasta îşi găseşte o exprimare clasică în Deuteronom 28 şi o ilustraţie poetică în Ieremia 14.

Foametea (gr. limos) care a afectat foarte grav Iudea în timpul domniei lui Claudius (cca. 46-47 d.Cr.) este atestată în alte scrieri; astfel, Josephus povesteşte că regina Elena din Adiabene a cumpărat grâu din Egipt şi smochine din Cipru pentru ajutorarea iudeilor care sufereau din cauza foametei (Ant. 20.51 ş.urm.). Această foamete apare în Faptele ca o ocazie a primului caz de ajutor între biserici: când a fost prevestită de Agab în biserica din Antiohia Siriei, biserica aceea a adunat o sumă de bani pentru ajutorarea bisericii din Ierusalim (Faptele Apostolilor 11:27-30).

Proclamaţia din Apocalipsa 6:6 arată că preţul alimentelor va creşte de zece ori mai mult decât în vremuri normale.

În 2 Corinteni 11:27 „foamea" (limos) probabil că este datorată lipsei de alimente; „fără mâncare" în rom. „posturi" indică post voluntar.

J.A.M.
F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: