fildeş



FILDEŞ. (ebr. sen, „dinte", sau senhabbim (1 Împăraţi 10:22; 2 Cronini 9:21) se credea că este „dintele elefantului" (LXX), dar s-ar putea să însemne „fildeş şi abanos", ca în Ezechiel 27:15; cf. Acad. sin piri).

Fildeşul era o formă de exprimare a bogăţiei, o notă de lux (1 Împăraţi 10:18-22; Apocalipsa 18:12; gr. elephantinos). A fost folosit pentru tronuri şi uneori era acoperit cu aur (1 Împăraţi 10:18), mai era folosit pentru paturi (Amos 6:4) şi pentru mobilarea şi tapetarea camerelor şi palatelor, cum a fost casa de fildeş a lui Ahab din *Samaria (1 Împăraţi 22:39; cf. Psalmul 45:8), un lucru condamnat de Amos (3:15). Fildeşul era folosit cel mai adesea pentru confecţionarea de obiecte mici şi pentru obiecte compuse, fiind folosit pentru a simula pielea omenească, şi de aceea este folosit în acest sens în poezie (Cântarea Cântărilor 5:14; 7:4; în ultimul pasaj, „turnul de fildeş" ar putea sa fie o referire la o localitate specifică).

Majoritatea fildeşului folosit în Siria şi Palestina provenea de la elefanţii sirieni (aşa-numiţii „elefanţi asiatici") (Elephas maxumus) care trăiau în zona Eufratului superior, până când au fost exterminaţi către sfârşitul mileniului 1 î.Cr. Alte surse au fost India, de unde colţii de elefant (qarnot sen) erau importaţi de fenicieni cu corăbii care navigau pe ocean (2 Cronici 9:17, 21) până în Babilon (Ur); fenicienii îşi decorau corăbiile lor cu plăci de fildeş (Ezechiel 27:6); fildeşul era importat pe uscat din Sudan, prin Dedan, în Arabia centrală (v. 15). În excavaţiile de la Alalah (Siria) au fost găsiţi cinci colţi de fildeş.

La începutul mileniului al 3-lea fildeşul era folosit pentru a sculpta figurine mici (zona Beer-Şeba) , capete de animale (Ierihon) sau pentru încrustarea figurilor, după modelul mesopotamian, în obiecte de lemn (El-Jisr). În mileniul următor comerţul cu fildeş a înflorit. Colţi de elefant sunt prezentaţi în picturi egiptene şi în sculpturi asiriene ca trofee de război valoroase. Comerţul siro-fenician şi breasla lucrătorilor în fildeş, sub influenţa egipteană, au căutat să satisfacă cererea crescândă de export în Asiria, folosind tehnici cum sunt încrustarea, aplicarea, ajurarea, placarea sau traforajul. Au fost găsite obiecte de mobilier, în special scaune, paturi, sicrie şi cutii rotunde (casete), dintre care unele indicau influenţe străine în concepţie. Depozite remarcabile de fildeş au fost descoperite la Ras Shamra şi Meghido (cca. 1200 î.Cr.) precum şi la Nimrud (*CALAH) în Asiria (cca. 700 î.Cr.). În perioada israelită, obiectele de fildeş descoperite la Samaria şi Haţor atestă folosirea fildeşului pentru mobilier, de asemenea pentru piepteni pentru femei, cutii pentru unguente, flacoane şi linguri ornamentate sprijinite pe figurine reprezentând fecioare, vezi de asemenea *FENICIA, *ARTE ŞI MEŞTEŞUGURI.

BIBLIOGRAFE
R. D. Bamett, A Catalogue of Nimrud Ivories, 1975; „Phoenicia and the Ivory Trade", Archaeology 9, 1956, p. 87-97; J. V. şi G. M. Crowfoot, Early Ivories from Samaria , 1938; I. J. Winter, „Phoenician and North Syrian Ivory Carving in Historical Context", Iraq 38, 1976, p. 1-22.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: