filacterii



FILACTERII . Cuvântul acesta este o transliterare a termenului gr. phyiakterion, care înseamnă „mijloc de protejare" sau *„amuletă". Deşi unii evrei le-au privit cu superstiţie, această atitudine a fost întotdeauna prea puţin răspândită, aşa încât numele grec derivă probabil de la o interpretare greşită dată de păgâni. Evreii vorbesc despre tepilla (lit. „rugăciune"), pl. tepillin. Ele reprezintă modul în care evreii evlavioşi au interpretat Exod 13:9, 16; Deuteronom 6:8; 11:18. Forma lor prezentă a fost standardizată în prima parte a secolului al 2-lea d.Cr. şi constă din două cuburi goale confecţionate din piele de animale curate. Dimensiunile lor variază având latura între 1,25 cm şi 4 cm. Cubul pentru cap este împărţit în patru compartimente egale; cel pentru mâini nu este împărţit. În cuburi se pun cele patru pasaje biblice: Exod 13:1-10; 13:11-16; Deuteronom 6:4-9; 11:13-21, scrise cu mâna pe pergament (pe patru bucăţi de pergament pentru cap şi pe o singură bucată pentru mâini). Filacteriile sunt prinse cu o curea de piele prin care sunt legate de mâna stângă şi de centrul frunţii bărbaţilor, înainte de rugăciunile de dimineaţă, fie acasă, fie la sinagogă, cu excepţia zilelor de Sabat şi a sărbătorilor mari. Ele sunt puse după şalul de rugăciune (tallit), iar filacteriile pentru mâini se pun primele. Atât filacteriile cât şi curelele sunt vopsite totdeauna în negru. Cele pentru cap pot fi recunoscute după un sin cu trei şi cu patru braţe pe partea dreaptă şi, respectiv pe cea stângă.

În descoperirile de la *Qumran au fost găsite porţiuni de filacterii, care arată că nu erau complet standardizate înainte de distrugerea Templului. Deosebirea principală, însă, consta în includerea în interiorul lor a Celor Zece Porunci pe pergament. Excluderea lor, la fel ca şi excluderea lor din serviciile zilnice, a fost privită ca o reacţie împotriva evreilor creştini.

Deşi exegeza creştină a interpretat întotdeauna pasajele de mai sus în sens metaforic, cunoştinţele noastre crescânde despre Orientul Apropiat antic nu exclud posibilitatea interpretării în sens literal (de fapt, evreii împlinesc porunca din Deuteronom 6:9; 11:20 prin induderea unui pergament care conţine Deuteronom 6:4-9; 11:13-21 într-o cutie numită mezuza şi care este fixată pe stâlpii uşii). Toate dovezile disponibile sugerează, însă, că filacteriile au fost o inovaţie târzie adusă de hasidim (*HASIDEENII), menite să fie o contracarare a influenţei elenistice crescânde. Ele nu sunt menţionate nicăieri în VT şi se pare că nu au fost cunoscute de samariteni. Este clar că LXX interpretează în sens metaforic pasajele pe care sunt bazate filacteriile. Scrisoarea lui Ariteas menţionează numai filacteriile pentru mână, iar Filon menţionează cele pentru cap.

Atât recunoaşterea în Talmud a faptului că ele nu erau purtate de oamenii de rând (‘am ha-’ares) cât şi faptul că scriitorii păgâni nu le menţionează, arată că în timpul lui Cristos filacteriile erau purtate numai de un număr mic de oameni. Putem fi siguri că toţi fariseii le purtau, nu numai în timpul rugăciunii de dimineaţă ci în tot timpul zilei. Limitarea purtării lor numai în timpul de rugăciune s-a datorat faptului că ele constituiau un semn de recunoaştere foarte uşoară a evreilor în vremuri de persecuţie. Nu avem nici un motiv să credem că au fost purtate de Cristos sau de ucenicii Săi. Chiar şi condamnarea din Matei 23:5 sugerează tentaţia ultra-pioşilor de a pune accent pe aderarea la un obicei care câştiga teren destul de încet. Folosirea filacteriilor a devenit universală înainte de sfârşitul secolului al 2-lea d.Cr.

Evreii ortodocşi (strict legalişti) interpretează folosirea lor într-un mod spiritual înalt. Faptul acesta este indicat de meditaţia care trebuia folosită când erau puse pe corp, meditaţie care este indusă în serviciul de dimineaţă din orice Carte de rugăciuni standard a evreilor.

BIBLIOGRAFIE
Vezi articolele în JewE, El, 1971 şi SB, 4, Digresiunea 11.

H.L.E

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: