ficat



FICAT. Acest cuvânt apare numai în VT. Cuvântul ebr. kabed derivă dintr-o rădăcină care înseamnă „a fi greu" sau, prin extensie, „a fi onorat". Aşadar, este organul greu. Dintre cele 14 texte în care apare, 11 sunt în Exod şi Levitic şi se referă la ficatul animalelor sacrificate.

„Prapurul ficatului" (Exod 29:13 etc.), asociat întotdeauna cu rinichii, era ars pe altar. Josephus enumera părţile arse pe altar (Ant. 3.228): „rinichii, pieliţa, toată grăsimea împreună cu lobul ficatului".

Totuşi, este imposibil ca „pieliţa (care acoperă intestinele)", yoteret, să se refere la un lob al ficatului, ci probabil la grăsimea de pe el sau poate la pancreas. Cuvântul înseamnă literal „rămăşiţă", aşa încât nu se spune explicit că ficatul propriu-zis era ars pe altar, ci era arsă grăsimea internă şi rinichii.

Din cartea lui Ezechiel (21:21) se pare că ficatul era important pentru o formă de ghicire, pe baza semnelor interne din ficat. În Orientul Apropiat au fost descoperiţi mulţi ficaţi artificiali din lut, confecţionaţi pentru acest scop. Un obicei similar era cunoscut la etrusci, de la care a trecut la romani (lat. haruspices = „ghicitori în ficat").

B.O.B.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: