femeie
FEMEIE (ebr. ‘issa;
gr. gyne). Femeia, la fel ca şi bărbatul, a fost făcută „după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut" (Geneza 1:27).
Ea este ajutorul bărbatului (Geneza 2:20). (*EVA.)
Din legile ebr. vedem că mama trebuia să fie respectată
(Exod 20:12), temută (Levitic 19:3) şi ascultată (Deuteronom 21:18 ş.urm.). Ea
avea un rol important în familie, ea le dădea nume copiilor şi era
răspunzătoare de educaţia lor. Jertfa adusă pentru curăţire era aceeaşi,
indiferent dacă copilul născut era băiat sau fată (Levitic 12:5 ş.urm.). Femeia
participa la adunările religioase de închinare şi aducea daruri ca jertfă.
Femeia putea să depună un jurământ de nazireat dacă dorea să se dedice în mod
special închinării lui Iahve (Numeri 6:2).
Femeia era scutită de muncă în ziua de Sabat (Exod 20:10) şi
dacă era vândută sclavă trebuia să fie eliberată în anul al 7-lea, la fel ca şi
bărbatul. Dacă nu existau moştenitori bărbaţi, femeia putea primi moştenirea şi
devenea proprietară cu drepturi depline asupra pământului.
Bărbaţii tineri erau îndemnaţi să se căsătorească cu fete
din acelaşi trib ca nu cumva femeile să-i îndepărteze de slujirea lui Iahve.
Monogamia era considerată starea ideală, deşi poligamia era un
lucru obişnuit; relaţia dintre Iahve şi Israel era comparată adesea cu relaţia
dintre un bărbat şi soţia sa.
Există multe exemple de femei proeminente care au jucat un
rol important în viaţa poporului, cum au fost de pildă Maria (Miriam), Debora,
Hulda, femei care aveau o relaţie personală cu Iahve. Pe de altă parte, putem
vedea influenţa foarte mare pe care au exercitat-o împotriva lui Iahve femei
cum au fost Izabela şi Maaca.
Cu trecerea timpului a existat o tendinţă, în cadrul învăţăturii rabinice, de a-i da bărbatului un loc mai proeminent şi de a le atribui femeilor un rol inferior. Atitudinea Domnului nostru faţă de femei şi învăţătura Lui cu privire la ele este de cea mai mare importanţă.
*Maria, mama lui Isus, a fost descrisă de rudenia sa, Elisabeta,
ca fiind „binecuvântată... între femei" (Luca 1:42). Ana, prorocită de la
Templu, a recunoscut identitatea copilaşului (Luca 2:38). Maria nu a înţeles
multe lucruri cu privire la Fiul ei, dar ea „păstra toate cuvintele acelea şi
se gândea la ele în inima ei" (Luca 2:19), până când a venit vremea să
facă cunoscute detaliile naşterii şi copilăriei Lui. Când era pe cruce Isus a
încredinţat-o în grija unui ucenic.
Naraţiunile evangheliilor sunt pline de exemple de întâlniri
ale lui Isus cu femeile. El le-a iertat, le-a vindecat, le-a învăţat, iar
femeile, la rândul lor, L-au slujit îngrijindu-se de lucrurile necesare pentru
călătoriile Lui, L-au găzduit, au făcut fapte de dragoste, au luat aminte la
mormântul Lui aşa încât să poată îndeplini ultimele ritualuri pentru El şi apoi
au devenit martore ale învierii Lui.
Isus le-a indus în exemplele din învăţăturile Sale, arătând
clar că mesajul Său era şi pentru ele. Prin respectul pe care li l-a dat, Isus
a pus femeia pe plan de egalitate cu bărbatul, a stabilit acelaşi standard
pentru ambele sexe şi le-a oferit mântuirea în acelaşi fel.
După înviere femeile s-au alăturat celorlalţi urmaşi ai lui
Isus în „rugăciuni şi cereri", având părtăşie deplină cu ei (Faptele
Apostolilor 1:14). Ele au ajutat la alegerea lui Matia (Faptele Apostolilor
1:15-26) şi au primit puterea şi darurile Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii
(Faptele Apostolilor 2:1-4, 18). Casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, a devenit
centrul bisericii din Ierusalim (Faptele Apostolilor 12:12). Prima persoană
convertită de Pavel în Europa a fost o femeie, Lidia (Faptele Apostolilor
16:14). Priscila, împreună cu soţul ei, l-au învăţat pe Apolo adevărurile
depline ale Evangheliei. Cele patru fiice ale lui Filip „profeţeau"
(Faptele Apostolilor 21:9). Multe alte femei, cum a fost de pildă Fivi, erau
creştine active şi erau angajate plenar în slujirea Evangheliei.
Pavel a dat învăţături despre diferite situaţii din
bisericile locale şi a cerut respectarea convenţiilor din vremea aceea, în
acelaşi timp el a stabilit principiul că „Dumnezeu nu este părtinitor" şi
că în Cristos „nu este nici parte bărbătească, nici parte femeiască",
întrucât creştinii sunt „toţi... una în Cristos Isus" (Galateni 3:28).
BIBLIOGRAFIE
H. Vorlander ş.a., în NIDNTT 3, p. 1055-1078; K. Stendahl, The
Bible and the Role of Women, 1966; P. K. Jewett, Man as Male and Female,
1975.
M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu