Felix



FELIX. Fratele *libertului Pallas, favoritul lui Claudius, prin a cărui influenţă a fost numit procurator al Iudeii. Se consideră de obicei că numele lui a fost Antonius Felix (Tacitus, Hist. 5. 9), dar MS. lui Josephus (Ant. 20.137), la fel ca şi cel al lui Suidas, îl redă „Claudius Felix", însă această variantă este de obicei corectată. Totuşi, s-a sugerat că menţionarea într-o inscripţie nouă a unui procurator numit Claudius trebuie să fie o referire la Felix, deşi numele de familie nu s-a păstrat (IEJ 16, 1966, p. 259-264). Numele acesta ar indica faptul că el a fost un libert al lui Claudius însuşi, şi nu un libert al mamei lui Claudius, Antonia, cum a fost Pallas.

Tacitus (Annale 12. 54) şi Josephus (BJ 2. 247 ş.urm.) sunt în dezacord şi cu privire la data şi circumstanţele sosirii lui în Palestina: Tacitus afirmă că Felix a fost în Samaria înainte de judecata procuratorului Ventidius Cumanus (să fie oare expresia „mulţi ani", în Faptele Apostolilor 24:10, o confirmare a acestui fapt?), dar în orice caz, se pare că el a deţinut funcţia de procurator al Iudeii din cca. 52 d.Cr. Neliniştea a crescut în timpul domniei sale, deoarece „el îşi exercita cu sălbăticie şi patimă puterile de rege având o fire de sclav" (Tacitus, Hist. 5.9) şi a fost lipsit complet de milă în zdrobirea opoziţiei. În cca. 55 d.Cr. el a înfrânt pe urmaşii unui pretendent mesianic de origine egipteană, dar egipteanul a scăpat (Josephus, BJ 2.261 ş.urm.). Când a izbucnit revolta menţionată în Faptele Apostolilor 21:27 ş.urm., tribunul Claudius Lisias l-a confundat la început pe Pavel cu *egipteanul (Faptele Apostolilor 21:38).

După arestarea sa, Pavel a fost mutat la Cezarea, capitala romană a Palestinei, şi a fost judecat înaintea lui Felix. În naraţiunea care urmează se remarcă două caracteristici bine documentate ale guvernatorului: nesocotirea dreptăţii şi avariţia lui. El l-a ţinut pe Pavel în închisoare timp de 2 ani sperând că îi va plăti o mită substanţială (Faptele Apostolilor 24:26). Întrucât această speranţă nu s-a concretizat, el a amânat judecarea unui caz în care existau dovezi numeroase despre nevinovăţia celui întemniţat (23:29) şi atunci când a fost rechemat la Roma, l-a lăsat pe Pavel în închisoare, ca să facă pe placul evreilor (24:27) sau, potrivit Textului apusean, ca să facă pe placul soţiei sale *Drusila.

El a fost rechemat de Nero, probabil în anul 59 d.Cr (*FESTUS) şi numai influenţa lui Pallas l-a salvat de la procesul intentat de evrei. Nu se ştie nimic despre istoria ulterioară a lui Felix.

E.M.B.G.
C.J.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: