făţarnic



FĂŢARNIC. Un sinonim al cuvântului „făţarnic" este „ipocrit" şi indică o persoană care în mod deliberat şi obişnuit se declară bun, când de fapt ştie că nu este bun. Cuvântul „ipocrit" derivă de la cuvântul gr. hypocrites, care avea în cele mai multe cazuri sensul de actor. Deşi cuvântul a intrat în greaca ecleziastică luând sensul modern, pare imposibil de dovedit că a avut acest sens în secolul 1 d.Cr. În LXX este folosit de două ori pentru a traduce cuvântul ebr. hanep, „fără Dumnezeu" sau „nelegiuit".

În NT cuvântul este folosit numai când evangheliştii sinoptici relatează judecata pronunţată de Cristos împotriva cărturarilor şi fariseilor. Deşi scrierile „fariseice" (Sotah 22b) recunosc şi condamnă făţărnicia din mijlocul lor, tonul general al NT, dovezile din secolul 1 despre învăţătura fariseilor în Talmud şi Midraş precum şi sprijinul de care se bucurau în rândul maselor (Josephus, Ant. 13. 298), toate acestea fac ca o acuzaţie generală de ipocrizie împotriva lor să fie greu de acceptat. O examinare a acuzaţiilor care le sunt aduse arată că numai în cazuri foarte rare putem vorbi despre făţărnicie. Întâlnim orbirea faţă de propriile lor greşeli (Matei 7:5), faţă de lucrările lui Dumnezeu (Luca 12:56), faţă de adevăratul sens al valorilor (Luca 13:15), faţă de o supraevaluare a tradiţiilor omeneşti (Matei 15:7; Marcu 7:6), ignoranţă totală faţă de cerinţele lui Dumnezeu (Matei 23:14-15, 25, 29) şi dorinţă de a se afişa (Matei 6:2, 5, 16). Numai Cristos, singurul care a examinat perfect realităţile lăuntrice (Matei 23:27-28), a îndrăznit să emită o asemenea judecată.

BIBLIOGRAFIE
J. Jocz, The Jewish People and Jesus Christ, 1949; H. L. Ellison, „Jesus and the Pharisees", în JTVI 85, 1953; Arnt, în articolul hypokrites; U. Wilckens, TDNT 8, p. 559-570; W. Gunther ş.a., NIDNTT 2, p. 467-474.

H.L.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: