fântână (2)



FÂNTÂNĂ (2).

1. Un puţ artificial săpat pentru a ajunge la ape subterane sau pentru percolare şi colectare  (ebr. be’er; arab bir; gr. phrear), spre deosebire de izvor (ebr. şi arab. ‘ayin; gr. pege), care este un produs al naturii. Confuzia dintre termeni în unele traduceri (VA) se datorează unei confuzii similare existente între termenii corespunzători în sec. al 17-lea. Textele ebr. şi cel gr. sunt lipsite de ambiguitate.

2. Un puţ artificial săpat pentru a ajunge la un izvor subteran - în cazul acesta termenii „fântână" şi „izvor" pot fi folosiţi ca termeni echivalenţi. Putem face o presupunere raţională că fântână din care a scos Rebeca apă (Geneza 24) a fost de acest tip - la fel ca şi fântâna lui Iacov de la Sihem , unde S-a întâlnit Isus cu femeia samariteancă (Ioan 4). Această posibilitate ar putea da o explicaţie satisfăcătoare pentru folosirea alternativă a cuvintelor în cele două capitole.

3. O *cisternă sau o groapă, mare sau mică, publică sau privată, folosită pentru colectarea apei de ploaie: ebr. bor; gr. lakkos. Fântână de la Betleem (1 Cronici 11:17-18) probabil că era de genul acesta.

4. Un puţ, uscat sau cu lut noroios, folosit ca închisoare; este descris cu acelaşi cuvânt ebr. (Geneza 37:24; Psalmul 40:2; Ieremia 38:6, etc.). Lauda cântată fântânii apei vieţii în cântece populare poate fi observată în Numeri 21:17-18.

În zonele aride din Orient *apa poate deveni la fel de preţioasă ca şi aurul. Fântânile erau, şi continuă să fie, subiectul unor dispute acerbe şi chiar al unor lupte (cf. Geneza 21:25, etc.). Ele au devenit ereditare şi erau exploatate de monopoluri umane încă dintr-o perioadă timpurie.

R.A.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: