Ezra



EZRA. Potrivit cu relatarea din Ezra 7, Ezra a fost trimis la Ierusalim de către Artaxerxe I în anul 458 î.Cr. Se pare că el a deţinut în Persia poziţia de Ministru secretar de stat pentru problemele evreilor. Misiunea lui a fost să impună respectarea uniformă a legii iudaice şi pentru aceasta el a avut autoritatea să numească funcţionari în statul evreu. Un număr mare de exilaţi au venit cu el şi el a adus pentru Templu daruri valoroase din partea regelui şi din partea evreilor exilaţi. Lui i s-a cerut să abordeze problema căsătoriilor mixte şi, după ce a postit şi s-a rugat, el împreună cu un comitet au întocmit o listă cu cei vinovaţi şi i-a convins cel puţin pe unii să se despartă de soţiile lor păgâne (10:19).

După această întâmplare nu mai ştim nimic despre Ezra, însă îl reîntâlnim când citeşte în public legea, în Neemia 8. Aceasta s-a petrecut în anul 444 î.Cr. Întrucât el a fost trimis de rege într-o misiune temporară, probabil că s-a întors şi a prezentat un raport, dar a fost trimis din nou într-o misiune similară atunci când s-a încheiat construirea zidurilor cetăţii. În Neemia 12:36 ş.urm., scriitorul acestei cărţi povesteşte că el însuşi a condus un grup în jurul zidurilor cu ocazia dedicării, iar Ezra a condus celălalt grup.

Bazându-se în principal pe trei pasaje, mulţi cercetători au susţinut că Ezra nu a mers la Ierusalim până pe vremea lui Artaxerxe II, adică în 398 î.Cr., la multă vreme după Neemia.

a. Ezra 9:9 vorbeşte despre un zid al cetăţii, dar zidul nu a fost construit decât pe vremea lui Neemia. însă Ezra 4:12 arată că un zid oarecare era în curs de construcţie pe vremea lui Artaxerxe I şi probabil că 4:23 şi Neemia 1:3 se referă la distrugerea acestui zid. Ezra se bucură în credinţă de lucrarea care a progresat până la acel punct.

b. Ezra 10:1 vorbeşte despre o adunare foarte mare în Ierusalim, în timp ce Neemia 7:4 spune că numai câţiva oameni locuiau în cetate. Dar contextul din Ezra 10 arată că adunarea a fost alcătuită din oameni din toate împrejurimile Ierusalimului (vezi 10:7), în timp ce Neemia 7 se referă la locuinţele din cetate.

c. Ezra 10:6 vorbeşte despre Iohanan, fiul lui Eliaşib, ca fiind contemporan cu Ezra. Din Neemia 12:22-23 ştim că Iohanan a fost nepotul lui Eliaşib, iar din Papirusul Elefantin ştim că Iohanan a fost mare preot în 408 î.Cr. Dar Iohanan a fost un nume obişnuit şi este logic să credem că Eliaşib a avut un fiu numit Iohanan, şi un alt fiu, Ioiada care, la rândul său a avut un fiu, Iohanan, care a devenit mare preot. Ezra 10:6 nu afirmă că Iohanan a fost mare preot în zilele lui Ezra.

Împotriva concepţiei că scriitorul cărţii lui Ezra şi Neemia a făcut confuzie între Artaxerxe I şi II (lucru pe care-l implică această teorie despre prioritatea lui Neemia), putem spune că un scriitor din 330 î.Cr. nu ar fi putut confunda ordinea celor doi bărbaţi. Dacă Ezra a venit cu adevărat în 398 î.Cr., câţiva dintre contemporanii scriitorului şi-ar fi adus aminte de el, şi mulţi ar fi aflat despre el de la părinţii lor; dar nimeni nu şi-ar fi amintit de Neemia. Astfel, scriitorul nu ar fi putut să-l pună din greşeală pe Ezra înainte de Neemia şi nimeni nu a sugerat vreun motiv pentru a face lucrul acesta în mod deliberat, (Vezi J. Stafford Wright, The Date of Ezra’s Coming to Jerusalem, 1958; H. H. Rowley, „The Chronological Order of Ezra and Nehemiah", în The Servant of the Lord and Other Essays, 1952, p. 129 ş.urm.)

Trebuie să remarcăm că Ezra a avut o reputaţie bună între evreii din vremurile post-exilice. În 2 Esdras 14 ni se spune că el ar fi fost inspirat de Dumnezeu să scrie din nou Legea, care fusese distrusă în timpul Exilului, precum şi o serie de alte cărţi. Vezi de asemenea articolul următor.

BIBLIOGRAFIE
H. H. Schaeder, Esra der Schreiber, 1930; W. F. Albright, „The Date and Personality of the Chronicler", JBL 40, 1921, p. 104 ş.urm.

J.S.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: