Ezechia
EZECHIA. (ebr. hizqiya
sau hizqiyahu, „Iahve este tăria mea").
1. Al 14-lea rege al lui Iuda. Fiul lui
Ahaz care avea 25 de ani la ânceputul domniei sale şi care a domnit 29 de ani
(2 Împăraţi 18:2; 2 Cronici 29:1). El s-a remarcat prin evlavia sa (2 Împăraţi
18:5) şi a respectat de asemenea tradiţiile şi învăţăturile mai vechi (Proverbe
25:1). Importanţa lui este reflectată de cele trei relatări ale domniei sale (2
Împăraţi 17-20; Isaia 36-39; 2 Cronici 29-32).
Există dificultăţi cu privire la cronologia domniei lui Ezechia,
dar se pare că el a fost coregent împreună cu Ahaz din cca. 729 î.Cr. şi a
devenit rege pe la 716 î.Cr. Astfel, căderea Samariei (722 î.Cr.) a avut loc în
anul al 6-lea al domniei sale (ca şi coregent; 2 Împăraţi 18:10), în timp ce
Sanherib a invadat Iuda (701 î.Cr.) în anul al 14-lea al domniei sale (ca
monarh unic; 2 Împăraţi 18:3). Boala regelui şi însănătoşirea lui se pare că au
avut loc cu puţin timp înainte de invazia lui Sanherib, când lui Ezechia i-au
mai fost promişi 15 ani de domnie (2 Împăraţi 20) (*TREPTE).
După practicile păgâne introduse în timpul perioadei de
supunere a lui Ahaz faţă de asirieni (cf. Isaia 2:6 ş.urm.; 8:16 ş.urm.),
Ezechia a făcut o reformă majoră a practicilor religioase în primul an al
domniei sale ca rege unic (2 Cronici 29:3 ş.urm.). El a instituit din nou
adevărata închinare la Iahve în Templul care a fost purificat şi renovat, a
reafirmat legământul dintre Iahve şi poporul Său şi a instituit din nou Paştele
pe o scară mare (2 Cronici 30:26), invitindu-i chiar şi pe israeliţii din N să
participe (2 Cronici 30:5 ş.urm.). El a distrus de asemenea *înălţimile din
zonele învecinate (2 Împăraţi 18:4; 2 Cronici 31:1) şi a sfărâmat *şarpele de
aramă pe care l-a făcut Moise în pustie, dar care a ajuns să fie privit ca un idol
(2 Împăraţi 18:4).
Din punct de vedere politic, Ezechia nu a fost liniştit sub dominaţia asiriană şi a aliat Iuda cu o revoltă anti-asiriană instigată de Egipt şi condusă de *Aşdod. Probabil că Iuda a ascultat de avertismentele lui Isaia (Isaia 20), pentru că deşi Sargon II pretinde că a supus ia-u-di, „Iuda", (cf. DOTT, p. 61 - şi N. Naaman, BASOR 214, 1974, p. 27), în VT nu găsim nici o dovadă despre vreo invazie din perioada aceasta. În urma morţii lui Sargon (705 î.Cr.) Ezechia, văzând un prilej de revoltă împotriva fiului său, Sanherib, a primit pe delegaţii trimişi de regele caldean rebel *Merodac-Baladan (2 Împăraţi 20:12-19; Isaia 39) şi a primit promisiuni de sprijin din partea Egiptului. El a întărit de asemenea sistemele de apărate ale Ierusalimului şi a săpat tunelul *Siloam, pentru a proteja alimentarea cu apă (2 Împăraţi 20:20; Isaia 22:9 ş.urm.).
Cronicile lui Sanherib cu privire la campania sa din V îl
descriu pe Ezechia ca pe un lider al rebeliunii (ANET, p. 287-288; DOTT, p.
64-69). El spune că a cucerit patruzeci şi şase de oraşe fortificate şi că l-a
închis pe Ezechia „ca pe o pasăre în colivie, în Ierusalim, cetatea sa
regală". El nu pretinde că ar fi cucerit cetatea şi VT ne relatează
intervenţia lui Iahve care a nimicit armata asiriană (2 Împăraţi 19:32-36).
Menţionarea lui *Tirhaca, regele Etiopiei, în 2 Împăraţi
19:9, i-a determinat pe unii să propună o a doua campanie a lui Sanherib în
Iuda, prin anul 688 î.Cr., întrucât Tirhaca ar fi fost prea tânăr în 701 î.Cr.
pentru a fi participat şi în vremea aceea nu era numit „rege". Totuşi, s-a
arătat că el avea 20-21 de ani în vremea aceea şi că titlul este mai curând în
concordanţă cu timpul scrierii şi nu cu perioada desfăşurării evenimentelor
(cf. K. A. Kitchen, The Third Intermediate Period in Egypt, 1972, p.
385-386 şi n. 823- 824).
2. Tatăl unui clan care s-a întors din
exilul babilonian împreună cu Ezra (Ezra 2:16; Neemia 7:21) şi care a făcut
parte dintre cei care au pecetluit noul legământ cu Iahve (Neemia 10:17).
Numele lui este dat sub două forme, Ater fiind numele acadian. Neemia 10:17 dă
aceste nume ca aparţinând unor persoane diferite.
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu