evrei



EVREI. În VT termenul ‘ibri este folosit numai în naraţiunea despre fiii lui Israel în Egipt (Geneza 39; Exod 10), legislaţia cu privire la eliberarea servitorilor evrei (Exod 21; Deuteronom 15; cf. Ieremia 34), istoria ciocnirilor dintre israeliţi şi filisteni în zilele lui Samuel şi Saul (1 Samuel 4; 13-14; 29), plus Geneza 14:13 şi Iona 1:9.

Termenul patronimic „evreu", ‘ibri folosit pentru Avraam şi urmaşii săi, poate fi derivat de la strămoşul lor Eber (Geneza 10:21 ş.urm.; 11:14 ş.urm.). În consecinţă, această denumire serveşte pentru a face legătura dintre revelaţia avraamică şi promisiunea legământului cu Sem. Cântarea de laudă a lui Noe în care vorbeşte despre unirea în legământ a lui Iahve cu familia lui Sem (Geneza 9:26) este repetată în Geneza 14, în doxologia lui Melhisedec (v. 19-20), care celebrează binecuvântarea dată prin legământ lui Avraam, evreul, adică, urmaşul lui Sem. Faptul că favoarea divină este arătată lui Avraam evreul într-un conflict în care el se află într-o alianţă militară cu „fiii lui Canaan" împotriva forţelor unui Elamit care era un „fiu al lui Sem" (cf. Geneza 10:15 ş.urm., 22) arată că alegerea din legământul cu Sem, anunţată de Noe, era realizată în mod special prin semiţii care erau urmaşi ai lui Eber (evrei) (cf. Geneza 11:10-26).

Sensul larg al termenului ‘ibri în Geneza 14:13 poate fi presupus în mod justificat şi în contextul din Geneza 39; Exod 10 (cf. în special Geneza 40:15; 43:32; Exod 2:11). Totuşi, folosirea termenului probabil că nu este uniformă, întrucât pare să existe o identificare simplă între evrei şi israeliţi, de exemplu în Exod 5:1-3 (cf. 3:18), deşi atunci când vorbeşte despre „Dumnezeul evreilor" Moise probabil că îi numeşte pe cei din poporul său „evrei", ca fiind evrei prin excelenţă.

Având în vedere acest sens larg al termenului ‘ibri, aparitia termenului ‘ibrim în afara contextelor israelite sau avraamice nu trebuie sa ne surprindă în textele nebiblice din epoca patriarhală şi din epoca lui Moise. Potrivit unei teorii populare, denumirea ha-Bi-ru, care apare în numeroase texte din mileniul al 2-lea î.Cr., este echivalentă ‘ibrim. Termenul ha-BI-ru este privit de obicei ca un apelativ care indică un grup social sau profesional, dar unii găsesc o componentă etnică în identitatea lor. Totuşi, echivalenţa fonetică dintre ‘ibri şi ha-BI-ru este foarte controversată. Prezenţa ha-BI-ru în Canaan, atestată în scrisorile de la Amarna, nu poate fi identificată în mod neechivoc cu cucerirea evreilor.

Pe baza interpretării termenului ha-BI-ru în contractele de slujire de la Nuzi ca fiind un nume care înseamnă „slujitor străin", s-a susţinut că termenul ‘ibri din legile din Exod 21:2 şi Deuteronom 15:12, ai căror termeni corespund îndeaproape cu prevederile din contractele ha-BI-ru, nu indică o identitate etnică specifică ci statutul de străin şi, prin urmare, ‘ebed ‘ibri este un slujitor străin, la fel ca şi ha-BI-ru de la Nuzi. Dar această interpretare a termenului ha-BI-ru în textele de la Nuzi pare să fie incorectă şi este cert că legislaţia biblică se referă la slujitori evrei. Deuteronom 15:12 îl identifică pe slujitorul evreu ca „fratele tău" (cf. v. 3; Ieremia 34:9,14). Se obiectează că ceea ce Exod 21 permite pentru un ‘ebed ‘ibri, Levitic 25 îi este interzis prin a unui israelit; dar ceea ce admite Exod 21:2 ş.urm. este perpetuarea voluntară a unei slujiri agreabile, în timp ce Levitic 25:43-44 interzice sclavia obligatorie permanentă. Prevederea cu privire la Anul Jubiliar, în Levitic 25, este un privilegiu suplimentar acordat slujitorului evreu, privilegiu care se pare că avea prioritate asupra dreptului slujitorului de a continua în mod voluntar slujirea pe tot timpul vieţii (Exod 21:5-6).

S-a susţinut că ‘ibrim din 1 Samuel 13 şi 14 sunt mercenari ne-israeliţi (un rol caracteristic pentru ha-BI-ru). Dar în 13:3-4 este evident că „evreii" sunt identici cu „tot Israelul". În plus, lucrul acesta este clar din faptul că „bărbaţii lui Israel" descrişi în 13:6 sunt cei la care filistenii se referă în 14:11 numindu-i „evrei". Există o identificare similară pentru ‘ibrim în 13:19-20 (vezi şi 4:5-9). În 13:6-7 nu se face distincţie între ‘ibrim şi „bărbaţii lui Israel"; dimpotrivă, sunt descrise două grupuri de israeliţi. V. 6 se referă la cei care au fost scutiţi de serviciul militar (2b) şi care mai târziu s-au ascuns în dealurile de la V de Iordan. V. 7 se referă la anumiţi israeliţi, numiţi aici „evrei", care fuseseră selectaţi de Saul (2a) dar care mai târziu au dezertat şi au căutat adăpost la E de Iordan (observaţi reducerea armatei lui Saul: 13:2, 11, 15-14:2). În ce priveşte 14:21, chiar dacă se consideră că ’ibrim ar fi luptat de partea duşmanului, este posibil ca ei să fi fost trădători israeliţi. Textul original din v. 21, însă, sprijină ideea că anumiţi evrei, după o perioadă de lipsă de curaj, şi-au reluat activitatea ostilă împotriva filistenilor şi s-au alăturat din nou lui Saul. Aceşti ‘ibrim sunt cei menţionaţi în 13:7a. Alături de bărbaţii lui Israel care s-au ascuns în dealurile lui Efraim (14:22; cf. 13:6) ei s-au întors şi au sporit numărul armatei lui Saul care a biruit în mod neaşteptat.

Prin urmare, VT foloseşte în mod consecvent termenul ‘ibri în sens etnic. Majoritatea textelor sunt cuvântări rostite de ne-israeliţi sau adresate unor ne-israeliţi; mulţi consideră că există o nuanţă peiorativă în termenul ‘ibri. Sugestia că ’ibri este o alternativă pentru”israelit" în situaţii când persoana nu este liberă sau nu se află pe un pământ liber, este destul de obişnuită şi se potriveşte la oricare pasaj din VT. Dar chiar dacă ar fi avută în vedere această nuanţă, ea nu ar constitui unsens primar sau permanent al cuvântului. În NT termenul „evrei" este întâlnit ca un termen exclusiv pentru iudeii care nu au fost influenţaţi puternic de elenizare (Faptele Apostolilor 6:1), dar şi ca un termen care face distincţie între iudei, în general, şi păgâni (Neamuri) (2 Corinteni 11:22; Filipeni 3:5).

BIBLIOGRAFIE
M. G. Kline, „The Ha-BI-ru - Kin or Foe of Israel?", WTJ 20, 1957, p. 46 ş.urm.; F. F. Bruce în AOTS, p. 3 ş.urm.; R. de Vaux, „Le Probleme des Hapiru apres quinze Annees", JNES 27, 1968, p. 221-228; R. Mayer şi T. McComiskey, NIDNTT 2, p. 304-323.

M.G.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: