Evanghelie



EVANGHELIE (gr. euangelion, „veste bună"). În literatura clasică acest cuvânt indica răsplata dată pentru aducerea de veşti bune. Indica de asemenea mesajul propriu-zis, care la origine a fost anunţarea victoriei, dar mai târziu s-a aplicat şi altor mesaje care aduceau bucurie. Faptul că este întâlnit de mai mult de 75 de ori în NT indică o nuanţă creştină distinctă. Evanghelia este Vestea Bună că Dumnezeu, în Isus Cristos, a împlinit promisiunile Sale către Israel şi calea mântuirii a fost deschisă pentru toţi. Evanghelia nu trebuie prezentată în contrast cu VT, ca şi cum Dumnezeu Şi-ar fi schimbat felul în care îi tratează pe oameni, ci Evanghelia este împlinirea promisiunii din VT (Matei 11:2-5). Isus Însuşi a văzut în profeţia lui Isaia o descriere a propriei Sale lucrări (Luca 4:16-21).

Marcu defineşte „Evanghelia lui Dumnezeu" în 1:14 (traducerea VA, folosind textul bizantin, adaugă „Împărăţiei") şi spune: „S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape". Credinţa duce la mântuire; respingerea duce la condamnare (Marcu 16:15-16). Aceeaşi Evanghelie a fost proclamată de primii vestitori ai creştinismului, dar acum mesajul esenţial este făcut mai explicit prin moartea şi învierea lui Isus, Cristosul. În timp ce Evanghelia a venit cu Isus (evenimentul - Cristos este Evanghelia), ea a fost prevestită în promisiunea de binecuvântare dată de Dumnezeu lui Avraam (Galateni 3:8) şi a fost promisă în scrierile profetice (Romani 1:2).

Nu numai că Evanghelia vine cu putere (1 Tesaloniceni 1:5), ci ea este puterea lui Dumnezeu (Romani 1:16). Ea revelează dreptatea (neprihănirea, îndreptăţirea) lui Dumnezeu şi duce la mântuirea tuturor celor care cred (Romani 1:16-17). Pavel priveşte Evanghelia ca o însărcinare sacră (1 Timotei 1:11). Astfel, el se află sub obligaţia divină de a o proclama (1 Corinteni 9:16) şi le cere fraţilor să se roage pentru el ca să poată duce la îndeplinire misiunea sa cu îndrăzneală (Efeseni 6:19), chiar dacă întâmpină împotrivire (1 Tesaloniceni 2:2) şi suferinţă (2 Timotei 1:8). Evanghelia este „cuvântul adevărului" (Efeseni 1:3), dar ea este ascunsă pentru oamenii necredincioşi (2 Corinteni 4:3-4) care cer o confirmare supranaturală sau o dovadă raţională (1 Corinteni 1:21-23). După cum impactul teologic deplin al Evangheliei a fost înţeles de Pavel în urma unei revelaţii (Galateni 1:11-12), tot astfel Evanghelia vine cu puterea sa mântuitoare în urma primirii ei cu credinţă (Evrei 4:2).

Folosirea termenului „Evanghelie" pentru desemnarea primelor patru cărţi ale NT este de dată mai târzie (sec. 2 d.Cr.).

BIBLIOGRAFIE
U. Becker, NIDNTT 2, p. 107-115; C. H. Dodd, The Apostolic Preaching and its Developments, 1936; R. H. Mounce, The Essential Nature of New Testament Preaching, 1960; G. Friedrich în TDNT 2, p. 705-735.

R.H.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: