Eva



EVA. Prima femeie, soţia lui *Adam şi mama lui Cain, Abel şi Set (Geneza 4:1-2,25). Când Dumnezeu l-a creat pe Adam a hotărât să-i dea „un ajutor potrivit" (‘ezer kenegdo, Geneza 2:18,20, lit. „un ajutor ca înaintea lui", adică, „un ajutor corespunzător pentru el") şi de aceea a trimis un somn adânc peste el şi a luat una dintre coastele lui (sela’, Geneza 2:21) şi a făcut (bana, Geneza 2:22, un cuvânt care de obicei înseamnă „a construi") din ea o femeie (le’issa). (*CREAŢIE.) Adam a recunoscut această relaţie apropiată şi a declarat că ea ar trebui să fie numită „Femeie" (‘issa), deoarece a fost luată din (mino; cf. 1 Corinteni 11:8, ek) Om (bărbat) (’is) (Geneza 2:23). Unii teologi consideră că termenii ’is şi ‘issa sunt distincţi din punct de vedere etimologic, dar faptul acesta nu este neapărat semnificativ, întrucât contextul cere să existe doar o asemănare formală între aceste cuvinte.

Eva a fost cea prin care şarpele l-a făcut pe Adam să mănânce din fructul oprit (*CĂDERE) şi ca urmare a acestui fapt Dumnezeu a condamnat-o să nască copiii cu durere şi să fie sub stăpânirea (masal be) lui Adam (Geneza 3:16). Adam a numit-o după aceea „Eva" (hawwa, Geneza 3:20), pentru că ea a fost mama tuturor celor vii" (hay). Au fost emise multe teorii cu privire la numele hawwa. Unii consideră că este o formă arhaică a cuvântului hayya, „lucru viu" (LXX adoptă această idee şi îl traduce în Geneza 3:20 cu zoe, „viaţă", dar alţii observă o similaritate cu cuvântul aramaic hiwya, „şarpe", care este legat de o zeitate feniciană hwt (care ar putea să fie un şarpe), dar la fel ca şi în cazul cuvintelor ‘is şi ‘issa, textul se pare că nu cere decât o asonantă formală. Numele hawwa apare numai de două ori în VT (Geneza 3:20; 4:1), dar cuvântul „femeie" este folosit mai frecvent. În LXX şi în NT apare sub forma Heua (Eua în unele ms.), care în Vulgata a devenit Heva şi de aici a ajuns să fie Eva în traducerile noastre. O informaţie adiacentă în legătură cu afirmaţia biblică despre Eva este întâlnită în mitul sumerian despre zeul Enki. În acest mit, Enki suferă de o serie de boli şi pentru a le trata, zeiţa Ninhursag produce o zeiţă specială. De aceea, când el spune: „Mă doare coasta" (ti; scris cu logogram, care în limba akkadiană era silu, „latură, coastă"), ea îi spune că a creat-o pe zeiţa Nin-ti („Doamna din coastă") din coasta lui. Dar numele sumerian Nin-ti poate însemna la fel de bine „Doamna care face viaţă". Se poate ca acest mit să reflecte într-o oarecare măsură o naraţiune originală comună cu relatarea din Geneza.

BIBLIOGRAFIE
KB, p. 284; G. J. Spurrell, Notes on the Text of the Book of Genesis, 1896, p. 45; S. N. Kramer, Enki and Ninhursag. A Sumerian Paradise Myth (BASOR Supplementary Studies 1), 1945, p. 8-9; From the Tablets of Sumer, 1956, p. 170-171 = History Begins at Sumer, 1958, p. 195-196; I. M. Kikawada, „Two Notes on Eve", JBL 91, 1972, p. 33-37.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: