eunuc



EUNUC (ebr. saris). Derivarea cuvântului din VT este incertă, dar se crede că provine de la un termen asirian care înseamnă „Cel care este cap (pentru rege)". (Vezi Jensen (ZA 7, 1892, 174A.1) şi Zimmern (ZDMG 53, 1899, 116A.2); derivarea este acceptată de S. R. Driver şi L. Koehler în lexicoanele lor vezi nota acestuia din urmă în Supplement, p. 219). Înţelesul primar este acela de „persoană oficială de la curte". În limba ebraică este întâlnit un sens secundar, acela de „bărbat castrat", „eunuc" sau „famen". De la Herodot aflăm că în „ţările orientale eunucii sunt preţuiţi ca fiind demni de încredere în orice privinţă" (8. 105, trad. Selingcourt). Asemenea oameni erau folosiţi deseori de domnitorii orientali ca slujbaşi în casa regală. De aceea, în Orient este uneori dificil să ne dăm seama la care dintre sensuri se face referinţa, sau dacă sunt implicate amândouă. Potifar (Geneza 39:1), care era căsătorit (v. 7), este numit un saris (LXX eunouchos); dar probabil că aici se potriveşte cel mai bine sensul de „funcţionar la curtea regală". În Isaia 56:3 sensul de „bărbat castrat" este evident. În Neemia 1:11, „Eram paharnicul împăratului", în unele copii din LXX avem eunouchos; dar probabil că aici este o eroare de copiere, în loc de oinochoos, aşa cum arată Rahlfs în Septuaginta (1, p. 923). „Bărbatul castrat" trebuia să fie exclus din adunarea Domnului (Deuteronom 23:1). Nu este necesar să presupunem, aşa cum se pare că face Josephus (Ant. 10. 186) că Daniel şi tovarăşii lui au fost „castraţi", deoarece ei erau „fără prihană" (vezi Daniel 1:4).

În NT este folosit cuvântul eunouchoso şi el poate fi derivat de la eunen echo („a păzi patul"). La fel ca şi echivalentul ebraic, saris, el nu indică neapărat un bărbat castrat. Este posibil ca în Faptele Apostolilor 8:27 să fie avute în vedere ambele sensuri; în Matei 19:12 nu încape îndoială că se subînţelege sensul de „bărbat castrat". În acest pasaj sunt menţionate trei categorii de eunuci, şi anume, cei care sunt născuţi eunuci, cei care sunt făcuţi de om, şi cei care sunt eunuci spirituali. Ultima categorie îi include pe toţi aceia care sacrifică dorinţele naturale legitime de dragul Împărăţiei cerurilor. În Biserica primară se spunea că Origen, interpretând greşit în sensul literal pasajul de mai sus, s-a mutilat singur. Iudaimsul recunoştea numai două categorii de eunuci: făcuţi de om (saris ’adam) şi din naştere (saris hamma), în Mişna (Zabim 2.1). Ultimul termen, (saris hamma) sau „eunuc al soarelui" este explicat de Jastrow, în Dictionary of Babylonian Talmud, etc., 1, p. 476, că înseamnă „eunuc de când a văzut lumina soarelui", cu alte cuvinte, unul care s-a născut eunuc. (*PĂZITORUL CAMERELOR REGALE.)

R.J.AS.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: