Eufrat
EUFRAT . Cel mai lung
fluviu din V Asiei; din această cauză în VT este numit în general hannahar,
„râul" (de ex. Deuteronom 11:24). Uneori este menţionat nominal, forma
ebr. fiind perat (de ex. Geneza 2:14; 15:18), derivată de la numele
akkadian purattu, care reprezintă cuvântul sumerian buranum; în
NT forma este Euphrates (Apocalipsa 9:14; 16:12). Eufratul îşi are
originea în doi afluenţi principali din E Turciei, Murad-Su, care izvorăşte
aproape de Lacul Van, şi Kara-Su, care izvorăşte în apropiere de Erzerum, şi
curge, având ca afluent numai Habur (*HABOR), 2.000 km, până la Golful Persic.
De la nivelul cel mai scăzut din luna septembrie, creşte treptat în tot timpul
iernii iar în luna mai atinge un nivel cu 3 m mai ridicat decât nivelul minim,
apoi scade până în septembrie, având astfel un regim mai moderat decât *Tigrul.
În câmpia aluvionară a Babilonului (*MESOPOTAMIA) cursul său s-a deplasat spre
V din vremurile antice, când majoritatea cetăţilor importante erau aşezate în
apropiere sau chiar pe malurile lui, iar în prezent se află la câţiva km spre
E. Lucrul acesta este ilustrat de faptul că sumerienii au scris numele
fluviului în mod ideografic „râul Sippar", o cetate ale cărei ruine se
află în prezent la 6 km E (*SEFARVAIM). Pe lângă multele cetăţi importante,
între care era inclus şi Babilonul, situate pe malurile Eufratului în câmpia de
S, cetatea Mari era aşezată pe cursul mijlociu al fluviului, nu departe de
joncţiunea cu Habur, iar punctul strategic de trecere din N Mesopotamiei în N
Siriei era controlat de cetatea fortăreaţă *Carchemiş.
BIBLIOGRAFIE
S. A. Pallis, The Antiquity of Iraq, 1956, p. 4-7.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu