Etiopia



ETIOPIA. Etiopia biblică (gr. Aithiops, „faţă arsă", cf. Ieremia 13:23), ocupată de urmaşii lui *Cuş (Geneza 10:6), face parte din regatul Nubiei care se întinde de la Asuan (*SEVENEH), la S de joncţiunea Nilului, în apropiere de oraşul modern Khartoum. Fiind invadată în vremuri preistorice de hamiţi din Arabia şi Asia, Etiopia a fost dominată de Egipt timp de aproape 500 de ani, începând cu Dinastia a 18-a (cca. 1500 î.Cr.) şi a fost guvernată de un vicerege („Fiul regelui din Cuş") care stăpânea peste imperiul african, comandând armata din Africa şi administrând minele de aur din Nubia.

În timpul secolului al 9-lea, etiopienii, a căror capitală a fost Napata, în apropiere de a patra cataractă, au făcut cel puţin o incursiune în Palestina, dar au fost înfrânţi de Asa (2 Cronici 14:9-15). Zilele de glorie ale Etiopiei au început prin 720 î.Cr. când Piankhi a profitat de luptele interne din Egipt şi a devenit primul cuceritor al acelei ţări în decurs de un mileniu. Timp de aproape 60 de ani domnitorii etiopieni (Dinastia a 25-a) au stăpânit Valea Nilului. Unul dintre ei, Tirhaca, se pare că a fost aliat cu Ezechia şi a încercat să oprească invazia lui Sanherib (2 Împăraţi 19:9; Isaia 37:9; J. Bright, History of Israel, 1972, p. 296 ş.urm., discută problemele cronologice din această naraţiune). Textul din Naum 3:9 face aluzie la gloria acestei perioade: „Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei (a Egiptului)". Invaziile lui Esar-Hadon şi Asurbanipal au redus regatul etiopiano-egiptean la starea de regat vasal; distrugerea Tebei (oca 663 î.Cr.; Naum 3:8-10) a adus o eclipsă totală, împlinind simbolismul profetic al lui Isaia (20:2-6).

Trupele etiopiene au luptat în zadar în armata faraonului Neco la Carchemiş (605 î.Cr.; Ieremia 46:2, 9). Cucerirea Egiptului de către Cambise a adus Etiopia sub stăpânirea Persiei; Estera 1:1; 8:9 numeşte Etiopia ca fiind cea mai îndepărtată provincie persană în SV, iar scriitorii biblici o folosesc uneori pentru a simboliza întinderea nelimitată a suveranităţii lui Dumnezeu (Psalmul 87:4; Ezechiel 30:4 ş.urm.; Amos 9:7; Ţefania 2:12). „Dincolo de râurile Etiopiei" (Isaia 18:1; Ţefania 3:10) se poate referi la N Abisiniei, unde se pare că nişte colonişti evrei s-au stabilit alături de alţi semiţi din S Arabiei. Cronicarul cunoştea aceste relaţii strânse dintre Etiopia şi S Arabiei (2 Cronici 21:16).

În Faptele Apostolilor 8:27 Etiopia se referă la regatul străbătut de Nil al reginei *Candace, regină care a domnit la Meroe, unde a fost mutată capitala în timpul perioadei persane. Etiopienii moderni (abisinienii) şi-au însuşit referinţele biblice despre Etiopia şi consideră convertirea famenului etiopian ca o împlinire a textului din Psalmul 68:31

BIBLIOGRAFIE
E. A. W. Budge, History of Ethiopia, 1928; E. Ullendorff, The Ethiopians, 1960; idem, Ethiopia and the Bible, 1968; J. Wilson, The Burden of Egypt, 1951.

D.A.H.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: