Etiopia
ETIOPIA. Etiopia biblică
(gr. Aithiops, „faţă arsă", cf. Ieremia 13:23), ocupată de urmaşii
lui *Cuş (Geneza 10:6), face parte din regatul Nubiei care se întinde de la
Asuan (*SEVENEH), la S de joncţiunea Nilului, în apropiere de oraşul modern
Khartoum. Fiind invadată în vremuri preistorice de hamiţi din Arabia şi Asia,
Etiopia a fost dominată de Egipt timp de aproape 500 de ani, începând cu
Dinastia a 18-a (cca. 1500 î.Cr.) şi a fost guvernată de un vicerege („Fiul
regelui din Cuş") care stăpânea peste imperiul african, comandând armata
din Africa şi administrând minele de aur din Nubia.
În timpul secolului al 9-lea, etiopienii, a căror capitală a
fost Napata, în apropiere de a patra cataractă, au făcut cel puţin o incursiune
în Palestina, dar au fost înfrânţi de Asa (2 Cronici 14:9-15). Zilele de glorie
ale Etiopiei au început prin 720 î.Cr. când Piankhi a profitat de luptele
interne din Egipt şi a devenit primul cuceritor al acelei ţări în decurs de un
mileniu. Timp de aproape 60 de ani domnitorii etiopieni (Dinastia a 25-a) au
stăpânit Valea Nilului. Unul dintre ei, Tirhaca, se pare că a fost aliat cu
Ezechia şi a încercat să oprească invazia lui Sanherib (2 Împăraţi 19:9; Isaia
37:9; J. Bright, History of Israel, 1972, p. 296 ş.urm., discută
problemele cronologice din această naraţiune). Textul din Naum 3:9 face aluzie
la gloria acestei perioade: „Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei (a
Egiptului)". Invaziile lui Esar-Hadon şi Asurbanipal au redus regatul
etiopiano-egiptean la starea de regat vasal; distrugerea Tebei (oca 663 î.Cr.;
Naum 3:8-10) a adus o eclipsă totală, împlinind simbolismul profetic al lui
Isaia (20:2-6).
Trupele etiopiene au luptat în zadar în armata faraonului
Neco la Carchemiş (605 î.Cr.; Ieremia 46:2, 9). Cucerirea Egiptului de către
Cambise a adus Etiopia sub stăpânirea Persiei; Estera 1:1; 8:9 numeşte Etiopia
ca fiind cea mai îndepărtată provincie persană în SV, iar scriitorii biblici o
folosesc uneori pentru a simboliza întinderea nelimitată a suveranităţii lui
Dumnezeu (Psalmul 87:4; Ezechiel 30:4 ş.urm.; Amos 9:7; Ţefania 2:12). „Dincolo
de râurile Etiopiei" (Isaia 18:1; Ţefania 3:10) se poate referi la N
Abisiniei, unde se pare că nişte colonişti evrei s-au stabilit alături de alţi
semiţi din S Arabiei. Cronicarul cunoştea aceste relaţii strânse dintre Etiopia
şi S Arabiei (2 Cronici 21:16).
În Faptele Apostolilor 8:27 Etiopia se referă la regatul
străbătut de Nil al reginei *Candace, regină care a domnit la Meroe, unde a
fost mutată capitala în timpul perioadei persane. Etiopienii moderni
(abisinienii) şi-au însuşit referinţele biblice despre Etiopia şi consideră
convertirea famenului etiopian ca o împlinire a textului din Psalmul 68:31
BIBLIOGRAFIE
E. A. W. Budge, History of Ethiopia, 1928; E.
Ullendorff, The Ethiopians, 1960; idem, Ethiopia and the Bible,
1968; J. Wilson, The Burden of Egypt, 1951.
D.A.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu