Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Esar-Hadon


ESAR-HADON. (ebr. ‘esarhaddon; asir. Assur-ah-iddin, „Asur a dat un frate") a fost rege al Asiriei şi Babiloniei între 681-669 î.Cr. El l-a urmat la tron pe tatăl său, Sanherib, care a fost omorât în Tebet în 681 î.Cr. (2 Împăraţi 19:37; Isaia 37:38). Prima lui acţiune a fost să-i urmărească pe ucigaşii tatălui său până la Hanigalbat (S Armeniei) şi să înăbuşe revolta din Ninive, care a durat 6 săptămâni. Există prea puţin sprijin în favoarea teorieică Esar-Hadon ar fi fost conducătorul unei partide pro-babiloniene sau „fiul" menţionat în Cronica babiloniană ca fiind ucigaşul (DOTT, p. 70-73). Inscripţiile lui ne relatează cum a fost ridicat la rangul de prinţ moştenitor de către tatăl său în primele luni ale acelui an şi, cu toate că a fost vicerege în Babilon, atenţia acordată de el centrului religios s-a limitat la îngrijirea tuturor altarelor străvechi. Primele lui operaţiuni militare s-au concentrat asupra apărării frontierei de N şi aratelor comerciale împotriva atacurilor războinicilor (Teuspa) şi a incursiunilor cimerienilor (*GOMER), pe care i-a înfrânt. În S, elamiţii, care fuseseră înfrânţi de tatăl său, au instigat încă o dată triburile din S Babiloniei iar Esar-Hadon a fost silit să lupte împotriva „ţărilor mării" unde l-a instalat pe Naîid-Marduk, fiul lui *Merodac-Baladan, ca şeic local în 678 î.Cr. Ciocnirile lui cu Elamul şi cu babilonienii au avut ca rezultat deportarea unui număr mare de prizonieri, dintre care unii s-au stabilit în Samaria (Ezra 4:2).

Esar-Hadon a continuat politica tatălui său faţă de V. El a cerat un tribut mare de la regii vasali din Siria şi Palestina, menţionându-l pe Manase (Menasi), regele lui Iuda (Yaudi) după Baali, regele Tirului, cu care a făcut un tratat, întrucât nu a reuşit să izoleze şi să supună portul. Domnitorii Edomului, Moabului şi Amonului au fost făcuţi vasali după o serie de raiduri în teritoriile lor, în care el a căutat să contracareze influenţa lui Tirhaca, regele Egiptului, care a instigat la revoltă o serie de cetăţi filistene. Esar-Hadon a jefuit Sidonul în 676 î.Cr., după un asediu de 3 ani, şi a indus o parte a teritoriului într-o provincie asiriană lărgită (care includea probabil şi Samaria). Unii dintre refugiaţii din cetate au fost găzduiţi într-un oraş nou, Kar-Esarhadon, construit în apropiere. Aproximativ în această perioadă Gaza şi Aşcalonul erau socotite cetăţi vasale.


Regatelor subordonate din Siria şi Palestina li s-a cerut să furnizeze materiale pentru operaţiile de construcţii al lui Esar-Hadon în Asiria şi Babilon, pe care a căutat să le reînvie după schimbările survenite. Acest fapt poate explica detenţia temporară a lui Manase în Babilon (2 Cronici 33:11). Scrisorile asiriene care se referă la tributul plătit în argint de Iuda, Moab şi Edom pot fi datate în această perioadă.

În luna mai a anului 672 î.Cr. Esar-Hadon i-a întrunit pe toţi regii vasali ca să recunoască planul lui care avea ca scop asigurarea succesiunii la tron fără tulburări. *Asurbanipal a fost declarat prinţ sau moştenitor al Asiriei, iar Samas-sum-ukin moştenitor al Babilonului. Copii ale tratatului impus căpeteniilor cetăţilor din Media cu această ocazie, găsite la Calah (Nimrud), arată prevederile la care a trebuit să consimtă toţi, inclusiv Manase. Ei şi-au declarat loialitatea faţă de zeul naţional asirian, Ashur şi s-au declarat gata să slujească veşnic Asiria. Istoria avea să arate curând că toţi regii vasali şi-au călcat jurământul.

După ce a obţinut controlul asupra părţii de V, Esar-Hadon a supus Egiptul, l-a înfrânt pe Tirhaca, a asediat Memfisul şi l-a considerat teritoriu asirian în timpul lui Neco. După ce armata biruitoare s-a retras, intrigile locale s-au transformat într-o revoltă făţişă. În timp ce Esar-Hadon era pe drum ca să înăbuşe revolta, a murit în 669 î.Cr. la Haran, lăsând în urmă cinci fii şi o fiică, precum şi pe mama lui, (Naqi’a-Zakutu), soţia lui Sanherib, o femeie cu o voinţă puternică.

BIBLIOGRAFIE
R. Borger, Die Inschriften Asarhaddons Königs von Assyrien, 1956; D. J. Wiseman, TheVassal-Treaties of Esarhadon, 1958.

D.J.W.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: