Elim



ELIM. (ebr. „terebinţi" sau „stejari"). Al doilea loc de popas al israeliţilor după traversarea Mării Roşii la ieşirea din Egipt. Dincolo de pustia *Şur, la E de canalul Suez din zilele noastre, ei şi-au aşezat tabăra prima dată la Mara, în pustia Etam, care nu era departe (deoarece era numită după localitatea Etam din E Deltei) şi de acolo au plecat la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri. După aceasta Israeliţii au pornit mai departe şi „şi-au aşezat tabăra lângă Marea Roşie", înainte de a ajunge în pustia *Sin, Exod 15:27; 16:1; Numeri 33:9-10.

Prin indicarea unei opriri la Elim la scurtă vreme după fuga din Egipt şi după traversarea marginii deşertului (Sur) şi înainte de oprirea lângă Marea Roşie, înainte de a ajunge în pustia Sin, textul biblic sugerează că Elim este situat pe partea de V a peninsulei Sinai, către Golful Suez. O localizare mai precisă nu este posibilă, dar o sugestie plauzibilă este Wadi Gharandel (sau, Ghurundel), un loc de adăpat bine cunoscut, cu tamarişti şi palmieri, la cca. 60 km SSE de Suez, pe marginea de V a *Sinaiului. (*PUSTIA PRIBEGIEI.)

BIBLIOGRAFIE
E. Robinson, Biblical Researches in Palestine, 1, 1841, p. 99-100, 105-106, şi harta de la sfârşit; A. P. Stanley, Sinai and Palestine, 1887, p. 37-38; Wright şi Filson, Westminster Historical Atlas to the Bible, 1956, p. 38-39 şi placa V.

K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: