Elim
ELIM. (ebr.
„terebinţi" sau „stejari"). Al doilea loc de popas al israeliţilor
după traversarea Mării Roşii la ieşirea din Egipt. Dincolo de pustia *Şur, la E
de canalul Suez din zilele noastre, ei şi-au aşezat tabăra prima dată la Mara,
în pustia Etam, care nu era departe (deoarece era numită după localitatea Etam
din E Deltei) şi de acolo au plecat la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi
şaptezeci de palmieri. După aceasta Israeliţii au pornit mai departe şi „şi-au
aşezat tabăra lângă Marea Roşie", înainte de a ajunge în pustia *Sin, Exod
15:27; 16:1; Numeri 33:9-10.
Prin indicarea unei opriri la Elim la scurtă vreme după fuga
din Egipt şi după traversarea marginii deşertului (Sur) şi înainte de oprirea
lângă Marea Roşie, înainte de a ajunge în pustia Sin, textul biblic sugerează
că Elim este situat pe partea de V a peninsulei Sinai, către Golful Suez. O
localizare mai precisă nu este posibilă, dar o sugestie plauzibilă este Wadi
Gharandel (sau, Ghurundel), un loc de adăpat bine cunoscut, cu tamarişti şi
palmieri, la cca. 60 km SSE de Suez, pe marginea de V a *Sinaiului. (*PUSTIA
PRIBEGIEI.)
BIBLIOGRAFIE
E. Robinson, Biblical Researches in Palestine, 1,
1841, p. 99-100, 105-106, şi harta de la sfârşit; A. P. Stanley, Sinai and
Palestine, 1887, p. 37-38; Wright şi Filson, Westminster Historical
Atlas to the Bible, 1956, p. 38-39 şi placa V.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu