Eliachim
ELIACHIM.
(ebr. ‘el-yaim, „Dumnezeu întăreşte"?; gr. Eliakeim). Numele
a cel puţin cinci persoane diferite. Doi au fost strămoşi ai Domnului nostru
(Matei 1:13; Luca 3:30); unul a fost preot, contemporan cu Neemia (Neemia
12:41). Eliachim a fost de asemenea un om pe care faraonul Neco l-a făcut rege
după Iosia şi căruia i-a schimbat numele în Ioiachim (2 Împăraţi 23:34; 2
Cronici 36:4).
Cel mai proeminent om care a purtat acest nume a fost fiul
lui Hilchia, care a fost numit ispravnic (căpetenia casei împărăteşti) în locul
lui Şebna care a fost destituit (Isaia 22:20 ş.urm.). Această funcţie a existat
încă din vremea lui Solomon (1 Împăraţi 4:6) atât în regatul de N cât şi în cel
de S (1 Împăraţi 16:9; 18:3; 2 Împăraţi 10:5) şi se pare că a fost exercitată
de Iotam după ce Ozia s-a îmbolnăvit de lepră (2 Împăraţi 15:5). Când Sanherib
a asediat Ierusalimul, Eliachim s-a dus să stea de vorbă cu Rabşache (2
Împăraţi 18:18, 26-27; Isaia 36:3, 11, 22) şi Ezechia l-a trimis să ducă vestea
lui Isaia (2 Împăraţi 19:2; Isaia 37:2). Eliachim apare de asemenea ca
„slujitorul lui Ioiachin (n’r ywkn) pe trei amprente de sigil din
secolul al 6-lea î.Cr.
E.J.Y.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu