elemente



ELEMENTE. În gr. stoicheia, tradus „elemente" (în rom. „trupurile cereşti") în 2 Petru 3:10, 12; „spirite elementare" (în rom. „învăţăturile începătoare") în Galateni 4:3, 9; Coloseni 2:8, 20, este neutrul plural al adjectivului stoicheios, care înseamnă „stând în rând", „un element dintr-o serie". Prin urmare, stoicheia este folosit:

1. Pentru literele alfabetului, când sunt scrise în serie de aici vine sensul de „principii de bază" (învăţături începătoare), „ABC-ul" unui subiect, ca în Evrei 5:12.2. Poate însemna de asemenea părţile componente ale corpurilor fizice. Stoicii, în special, foloseau termenul pentru cele patru elemente: pământul, apa, focul, aerul.

3. Există dovezi că scriitorii creştini de la jumătatea secolului al 2-lea d.Cr. au folosit stoicheia într-un sens astronomic, referindu-se la corpurile cereşti (cf. Iustin Martirul, Apol. 2. 5. 2).

4. Dovezi luate din imnurile orfice şi din Hermetica, cuplate cu sensul din greaca modernă, arată că stoicheia a ajuns să însemne „îngeri", „spirite" („spirite elementare"). Dar nu este clar dacă a fost folosit în sensul acesta în secolul 1 d.Cr.; cazurile oferite fie că sunt îndoielnice ca sens, fie că datarea este incertă. Scriitorii evrei au asociat spiritele sau îngerii cu diferite obiecte fizice (cf. 1 Enoh 40:11-21; Jubileele 2:2), dar nu le numesc stoicheia (2 Enoh 16:7 este citat uneori în sensul acesta, dar nu avem textul gr.).

Criticii au sugerat toate cele patru sensuri pentru scrierile lui Pavel. Sensul 2. este în armonie cu preocuparea cu regulile privitoare la lucruri materiale în Coloseni 2:21 şi cu referirea la filozofie în 2:8. Sensul 3. este în armonie cu menţionarea zilelor de sărbătoare în Galateni 4:10. Sensul 4. este în armonie cu referirea la zeii falşi în Galateni 4:8 şi cu referirea la îngeri în Coloseni 2:18. Se pare că Pavel aplică afirmaţiile sale în egală măsură la lumea evreiască şi la cea păgână, dar acest fapt nu constituie un criteriu pentru stabilirea înţelesului. Evreii au acordat multă atenţie lucrurilor fizice şi astronomiei în lege şi credeau în mijlocirea îngerilor (cf. Galateni 3:19; 1:8); ne-evreii erau preocupaţi de elemente şi de astronomie în filozofia şi în închinarea lor la zeii falşi, pe care Pavel îi numeşte demoni (1 Corinteni 10:20). Poate că cea mai bună interpretare a acestor pasaje combină sensurile 2. şi 3. în genul Oracolelor Sibiline (2. 206; 8. 337). Sensul 1., „ABC-ul religiei", este într-un acord perfect cu contextul general din Galateni, cu insistenţa lui Pavel ca oamenii convertiţi să nu se întoarcă înapoi la un sistem conceput pentru „copilăria" religiei, dar această interpretare modifică sensul substantivului la genitiv, „lumii", care trebuie interpretat în sensul (sistem religios) „preferat de lume" sau „caracteristic lumii". Problema a fost controversată încă din perioada Patristică şi trebuie să rămână deschisă până când vor ieşi la lumină dovezi noi.

În 2 Petru 3 faptul că stoicheia este menţionat între „cer" şi „pământ" în v. 10 sugerează cu tărie sensul 2. Cei care preferă sensul 4. au argumentat că Testamentul lui Levi 4:1; 1 Enoh 68:2 se referă la spirite „dizolvate" în foc.

BIBLIOGRAFIE
G. Delling, TDNT 7, p. 670-687; E. Lohse, Colossians and Philemon, 1971, p. 96-99.

M.H.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: