dragoste frăţească



DRAGOSTE FRĂŢEASCĂ. Cuvântul gr. philadelphia (Romani 12:10; 1 Tesaloniceni 4:9; Evrei 13:1; 1 Petru 1:22; 2 Petru 1:7) nu are sensul figurat de dragoste ca aceea şi faţă de un frate, ci are sensul de dragoste dintre cei care sunt uniţi în frăţia creştină (adelphotes, 1 Petru 2:17; 5:9; cf. adjectivul philadelphos, 1 Petru 3:8). În afara scrierilor creştine (de ex. 1 Macabei 12:10, 17) cuvântul philadelphia este folosit numai cu privire la oameni cu origine comună. În VT cuvântul „frate", la fel ca şi „aproape", însemna „semen israelit" (Levitic 19:17 ş.urm.; cf. Faptele Apostolilor 13:26). Isus a lărgit sfera dragostei de oameni (Matei 5:43-48; Luca 10:27-37), dar în acelaşi timp, prin faptul că i-a numit pe urmaşii Săi „fraţi" ai Săi (Marcu 3:33 ş.urm.; Matei 28:10; Ioan 20:17) şi fraţi unii cu alţii (Matei 23:8; Luca 22:32), El a stabilit o dragoste specială pentru ceilalţi creştini, pe care o descrie termenul philadelphia (cf. Romani 8:29).

Lucrul acesta este arătat în viaţa colectivă a bisericii (cf. homothymadon, „într-un suflet, împreună", Faptele Apostolilor 1:14; 2:46; 4:24; 5:12; 15:25). Este un rezultat al dragostei lui Cristos (Efeseni 5:1 ş.urm.) care este normal să fie găsită la creştini (1 Tesaloniceni 4:9 ş.urm.); dar această dragoste trebuie mărită (1 Tesaloniceni 4:10) şi adâncită (Romani 12:10) aşa încât să fie durabilă (Evrei 13:1), autentică (anypokritos, 1 Petru 1:22; cf. Romani 12:9) şi serioasă (ektenes, 1 Petru 1:22; cf. 4:8). Este manifestată într-un mod comun de gândire (to auto phronein, Romani 12:16; 15:5; 2 Corinteni 13:11; Filipeni 4:2; cf. Galateni 5:10; Filipeni 2:2,5; 3:15) şi de trăire (to auto stoichein, Filipeni 3:16), în special în ospitalitate (Evrei 13:1 ş.urm.; 1 Petru 4:8 ş.urm.) şi ajutorarea creştinilor în nevoie (Romani 12:9-13). Ea le dovedeşte creştinilor (1 Ioan 3:14) şi lumii (Ioan 13:35) autenticitatea credinţei lor (1 Ioan 2:9-11; 3:10; 4:7, 11, 20; 5:1).

Prin definiţie philadelphia nu se poate realiza în afara „familiei credinţei", ci este asociată cu respectarea tuturor (1 Petru 2:17) şi cu facerea binelui la toţi (Galateni 6:10). Opusul ei nu este exclusivitatea sau indiferenţa faţă de cei din afară (hoi exo, Marcu 4:11; 1 Corinteni 5:12 ş.urm.; Coloseni 4:5; 1 Tesaloniceni 4:12), ci dragostea neîmplinită a lui Cristos, o dragoste care constrânge şi care divizează (2 Corinteni 5:14; cf. Luca 12:50-53). (*DRAGOSTE, *FAMILIE, *APROAPELE.)

BIBLIOGRAFIE
A. Nygren, Agape and Eros, 1953, p. 153-155; TDNT 1, p. 144-146; NIDNTT 1, p. 254-260; 2, p. 547-550.

P.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: