doctrină (învăţătură)
DOCTRINĂ (ÎNVĂŢĂTURĂ).
În VT cuvântul a pare în principal ca traducere a termenului leqah, care
înseamnă „ceea ce este primit" (Deuteronom 32:2; Iov 11:4; Proverbe 4:2; Isaia
29:24). Ideea de colecţie de învăţături revelate este exprimată în principal de
termenul tora, care apare de 216 ori şi este tradus „lege".
În NT sunt folosite două cuvinte. Didaskalia înseamnă
atât actul de învăţare cât şi conţinutul învăţăturii. Este folosit cu referire
la învăţătura fariseilor (Matei 15:9; Marcu 7:7). Afară de un caz din Coloseni
şi unul din Efeseni, este un termen limitat la Epistolele Pastorale (şi pare să
se refere adesea la o colecţie de învăţături folosite ca standard de credinţă
adevărată). Termenul didache este folosit în mai multe părţi din NT. Şi
acesta poate desemna atât actul de învăţare cât şi conţinutul învăţăturii. Este
folosit cu privire la învăţătura lui Isus (Matei 7:28 etc.) despre care El a
pretins că este divină (Ioan 7:16-17). După Ziua Cincizecimii, doctrina
creştină a început să fie formulată (Faptele Apostolilor 2:42) ca învăţătura
dată celor care au răspuns la kerygma (Romani 6:17). În biserică erau
unii oameni a căror funcţie oficială era să-i înveţe aceste lucruri pe noii
convertiţi (de ex. 1 Corinteni 12:28-29). Pentru conţinutul didache;
vezi E. G. Selwyn, The First Epistle of St. Peter, 1946, Essay II.
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu