doctrină (învăţătură)



DOCTRINĂ (ÎNVĂŢĂTURĂ). În VT cuvântul a pare în principal ca traducere a termenului leqah, care înseamnă „ceea ce este primit" (Deuteronom 32:2; Iov 11:4; Proverbe 4:2; Isaia 29:24). Ideea de colecţie de învăţături revelate este exprimată în principal de termenul tora, care apare de 216 ori şi este tradus „lege".

În NT sunt folosite două cuvinte. Didaskalia înseamnă atât actul de învăţare cât şi conţinutul învăţăturii. Este folosit cu referire la învăţătura fariseilor (Matei 15:9; Marcu 7:7). Afară de un caz din Coloseni şi unul din Efeseni, este un termen limitat la Epistolele Pastorale (şi pare să se refere adesea la o colecţie de învăţături folosite ca standard de credinţă adevărată). Termenul didache este folosit în mai multe părţi din NT. Şi acesta poate desemna atât actul de învăţare cât şi conţinutul învăţăturii. Este folosit cu privire la învăţătura lui Isus (Matei 7:28 etc.) despre care El a pretins că este divină (Ioan 7:16-17). După Ziua Cincizecimii, doctrina creştină a început să fie formulată (Faptele Apostolilor 2:42) ca învăţătura dată celor care au răspuns la kerygma (Romani 6:17). În biserică erau unii oameni a căror funcţie oficială era să-i înveţe aceste lucruri pe noii convertiţi (de ex. 1 Corinteni 12:28-29). Pentru conţinutul didache; vezi E. G. Selwyn, The First Epistle of St. Peter, 1946, Essay II.

R.E.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: