decret
DECRET. În Estera, Ezra
şi Daniel apar mai multe cuvinte ebr. şi aram. care se referă la decretele
regale. Traducătorii fac distincţie între ele, folosind „oprire" (sau
„interdicţie") în Daniel 6:8, „soartă" (sau „sentinţă") în
Daniel 2:9 şi poruncă (sau „decret") în Ezra 5:13. În VT ni se spune
despre Dumnezeu că dă decrete (hotărâri) în calitatea Lui de împărat al
pământului (Daniel 4:24; Psalmul 2:7) şi că lumea este guvernată de acestea:
există un decret (o lege) pentru ploaie, Iov 28:26, şi un decret (o poruncă)
pentru mare, Proverbe 8:29; în aceste cazuri am putea vorbi despre legi ale
naturii. Cuvântul evr. hoq, „statut", „orânduiri" (Psalmul
119:5, 8,12, etc.) se apropie cel mai mult în Biblie de ceea ce teologii numesc
„decretele lui Dumnezeu".
În NT termenul gr. dogma descrie decretele speciale
ale împăratului roman din Luca 2:1 şi Faptele Apostolilor 17:7 (cf. E. A.
Judge, „The Decrees of Caesar at Thessalonica", RTR 30, 1971, p. 1-7). În
Faptele Apostolilor 16:4 cuvântul este folosit cu privire la concluziile
Conciliului de la Ierusalim: cf. folosirea în limba gr. cu referire la
deciziile autoritare ale unui grup de filozofi, în Efeseni 2:15 şi Coloseni
2:14, 20 se referă la legi evreieşti.
BIBLIOGRAFIE
Arndt; HDB; MM.
D.H.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu