decret



DECRET. În Estera, Ezra şi Daniel apar mai multe cuvinte ebr. şi aram. care se referă la decretele regale. Traducătorii fac distincţie între ele, folosind „oprire" (sau „interdicţie") în Daniel 6:8, „soartă" (sau „sentinţă") în Daniel 2:9 şi poruncă (sau „decret") în Ezra 5:13. În VT ni se spune despre Dumnezeu că dă decrete (hotărâri) în calitatea Lui de împărat al pământului (Daniel 4:24; Psalmul 2:7) şi că lumea este guvernată de acestea: există un decret (o lege) pentru ploaie, Iov 28:26, şi un decret (o poruncă) pentru mare, Proverbe 8:29; în aceste cazuri am putea vorbi despre legi ale naturii. Cuvântul evr. hoq, „statut", „orânduiri" (Psalmul 119:5, 8,12, etc.) se apropie cel mai mult în Biblie de ceea ce teologii numesc „decretele lui Dumnezeu".

În NT termenul gr. dogma descrie decretele speciale ale împăratului roman din Luca 2:1 şi Faptele Apostolilor 17:7 (cf. E. A. Judge, „The Decrees of Caesar at Thessalonica", RTR 30, 1971, p. 1-7). În Faptele Apostolilor 16:4 cuvântul este folosit cu privire la concluziile Conciliului de la Ierusalim: cf. folosirea în limba gr. cu referire la deciziile autoritare ale unui grup de filozofi, în Efeseni 2:15 şi Coloseni 2:14, 20 se referă la legi evreieşti.

BIBLIOGRAFIE
Arndt; HDB; MM.

D.H.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: