Debora



DEBORA (ebr. debora, „albină").

1. Doica Rebecăi, a cărei moarte la Betel este menţionată în Geneza 35:8; copacul sub care a fost înmormântată era cunoscut sub numele Allon-bacuth, „stejarul (sau terebintul) jalei".

2. O profetesă care apare în lista judecătorilor lui Israel (cca. 1125 î.Cr.). Conform cu Judecători 4:4 ş.urm., ea îşi avea reşedinţa sub „palmierul Deborei", între Rama şi Betel, şi israeliţi din diferite triburi veneau la ea pentru a se judeca în neînţelegerile dintre ei - fie neînţelegeri care se dovedeau prea dificile pentru a fi rezolvate de judecătorii locali, fie neînţelegeri între triburi. Prin urmare, ea a fost un judecător în sensul obişnuit, nemilitar al cuvântului şi probabil că, datorită calităţilor ei de judecător şi lider, israeliţii i-au cerut ajutorul în starea grea în care fuseseră aduşi în timpul asupririi lui Sisera. Ea i-a poruncit lui *Barac să preia conducerea armatei în calitate de comandant suprem în lupta împotriva lui Sisera şi, în urma insistenţelor lui Barac, a acceptat să-l însoţească; rezultatul a fost înfrângerea zdrobitoare a lui Sisera în lupta de la Chison (Judecători 4:15; 5:19 ş.urm.).

Ea este numită (Judecători 4:4) soţia lui Lapidot (lit. „făclii") şi este descrisă (Judecători 5:7) ca „o mamă în Israel". S-a susţinut că această ultimă expresie înseamnă „o metropolă în Israel" (cf. 2 Samuel 20:19) şi că textul se referă la cetatea Daberat (Iosua 21:28; 1 Cronici 6:72), localitatea modernă Deburiyeh de la poalele Muntelui Tabor, în partea de V; totuşi, în naraţiune sau în cântare nu există nici un element care să ne pregătească pentru importanţa care avea să i se acorde unui loc atât de obscur.

Cântarea Deborei (Judecători 5:2-31a) a fost păstrată din secolul al 12-lea î.Cr., limbajul fiind practic nemodificat şi astfel este unul dintre cele mai arhaice pasaje din VT. Este evident că a fost compusă imediat după victoria pe care o celebrează şi este o sursă importantă de informaţii cu privire la relaţiile tribale din Israel în perioada aceea. Poate fi împărţită în opt secţiuni: un exordiu (introducere) de laudă (v. 2-3); invocarea lui Iahve (4-5); pustiirea produsă de asupritor (6-8); adunarea triburilor (9-18); bătălia de la Chison (19-23); moartea lui Sisera (24-27); descrierea mamei lui Sisera care aştepta întoarcerea lui (28-30); şi epilogul (31a). Din cântare, şi nu din naraţiunea în proză din cap. 4, aflăm ce anume a produs înfrângerea lui Sisera: o ploaie torenţială care a dus la inundarea văii Chisonului şi care a luat cu sine carele de război ale canaaniţilor (21), cauzând învălmăşeală şi confuzie în armată, ajungând să fie o pradă uşoară pentru oamenii lui Barac.

Se crede că descrierea vie şi mişcătoare a mamei lui Sisera (28 ş.urm.) este o confirmare a faptului că autoarea cântării este o femeie; dacă trădează milă de vreun fel, nu este vorba de compasiune.

Autorul se adresează Deborei în cântare nu numai în v. 12 ci, probabil, şi în v. 7, unde termenul ebr. qamti este repetat şi poate fi interpretat nu numai ca persoana întâi singular („m-am ridicat") ei şi ca o formă arhaică a persoanei a doua singular („te-ai ridicat") - cf. VSR.

BIBLIOGRAFIE
A. D. H. Mayes, Israel in the Period of the Judges, 1974.

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: