datorie, datornic



DATORIE, DATORNIC.

a. A împrumuta, împrumut

În Israel împrumuturile nu erau comerciale ci caritabile şi nu erau date pentru a-l ajuta pe un comerciant să înceapă sau să-şi extindă operaţiile ci pentru a-l ajuta pe un ţăran care trecea printr-o perioadă de sărăcie. Întrucât economia a rămas predominant agrară până la sfârşitul monarhiei, nu se dezvoltase nici un echivalent pentru sistemul de împrumuturi comerciale care existau în Babilon încă din anul 2000 î.Cr. Din această cauză, legile nu conţineau reglementări mercantile ci îndemnuri la bunăvoinţă între vecini. Aceeaşi perspectivă o întâlnim în cartea apocrifă Înţelepciunea lui Isus Sirah, 29. Cadrul se schimbă în NT. Datornicii din pilda ispravnicului nedrept (Luca 16:1-8) sunt fie chiriaşi care plătesc chirie în natură, fie negustori care au luat bunuri pe credit. Descrierea păcatelor ca datorii (Matei 6:12) este o expresie evreiască obişnuită pe care o foloseşte Isus, nu pentru a caracteriza relaţia dintre Dumnezeu şi om ca relaţia dintre creditor şi datornic, ci pentru a proclama harul şi pentru a îndemna la iertare (Luca 7:41 ş.urm.; Matei 18:21-27).

b. Dobândă, camătă

Cuvântul „camătă" nu are sensul modern de dobândă exorbitantă. În VT nu este criticat faptul că dobândă ar fi prea mare ci însăşi faptul că este încasată o dobândă. Toate cele trei Coduri (Exod 22:25, JE; Deuteronom 23:19 ş.urm., D; Levitic 25:35 ş.urm., H) interzic perceperea unei dobânzi pe temeiul faptului că este o exploatare a nenorocirii unui semen israelit. Deuteronom 23:20 (cf. 15:1-8) permite încasarea unei dobânzi de la un străin. Dobândă este menţionată ca un lucru obişnuit în Codul lui Hammurapi şi în legile babiloniene anterioare. Cuvântul nesek („o muşcătură") probabil că indică rapacitatea cu care erau storşi banii de la datornic, deşi jocul de cuvinte din Habacuc 2:7, „nosekim" (care înseamnă atât „cei ce plătesc dobândă" cât şi „cei care muşcă") poate lăsa să se înţeleagă o sumă care reduce economiile puse de-o parte pentru plata datoriei. Cuvântul sinonim tarbit („creştere") şi cuvântul gr. tokos Crod") preiau într-o măsură mai mare ideea modernă că dobândă este o creştere a capitalului. Ţinând pasul cu economia schimbată, Isus aprobă investirea banilor pentru a aduce un venit (Matei 25:27; Luca 19:23) dar păstrează concepţia tradiţională de condamnare a dobânzii pentru împrumuturi personale (Luca 6:31 ş.urm.).

c. Garanţie, zălog

Împrumutul era garantat prin luarea ca zălog a unor obiecte personale dacă era vorba de un împrumut temporar mic (Deuteronom 24:10; Iov 24:3), prin ipotecarea proprietăţilor funciare (Neemia 5) sau prin garanţia unui garant (Proverbe 6:1-5; Înţelepciunea lui Isus Sirah 8:13; 29:14-20). Când nu exista nici o proprietate care să fie vândută pentru recuperarea împrumutului, datornicii puteau fi vânduţi ca sclavi (Exod 22:3; 2 Împăraţi 4:1; Amos 2:6; 8:6 etc.). Au fost elaborate legi pentru a reglementa obiceiul. Sunt stabilite restricţii cu privire la gama obiectelor care pot fi luate ca zălog şi condiţiile împrumutului (Deuteronom 24). Printr-un fel de „Statut de limitări" toate datoriile trebuiau anulate în fiecare al şaptelea an (Deuteronom 15:1 ş.urm.; numai Deuteronom menţionează datoriile în legătură cu Anul de veselie (anul jubiliar)) iar israeliţii care prestau servicii pentru a se achita de datorii trebuiau eliberaţi (Levitic 25:39-55). Se pare că această legislaţie nu a fost respectată în cursul istoriei. Elisei o ajută pe văduva din 2 Împăraţi 4:1-7 nu prin invocarea legii, ci prin facerea unei minuni. Neemia 5 nu face apel la Deuteronom 15 (totuşi cf. Neemia 10:31 şi Ieremia 34:13 ş.urm.). În perioada iudaismului Hillel a inventat un sistem pentru evaziunea legală a poruncii din Deuteronom 15 şi scopul acesteia nu a fost să ocolească Legea ci să o adapteze la economia comercială..

BIBLIOGRAFIE
R. de Vaux, Ancient Israel, 1961; J. D. M. Derrett, Law in the New Testament, 1970.

A.E.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: