dări (impozite)
DĂRI (IMPOZITE).
Plăţi regulate strânse dintr-un stat şi din provinciile sale de către
domnitorii locali sunt numite dări sau impozite, spre deosebire de bogăţiile
primite de la statele cucerite, care constituie *tributul.
În prima fază din istoria lui Israel singurele dări cerute
erau cele pentru întreţinerea cortului întâlnirii şi a slujitorilor săi, un
obicei care a fost practicat din nou după Exil (Deuteronom 18:1-5; 14:22-27
etc.; Neemia 10:32-39; *ZECIUIALĂ). Odată cu instaurarea monarhiei au venit
cerinţele mai mari enumerate de Samuel (1 Samuel 8:15,17), comparabile cu
obiceiurile tuturor regilor antici. Uneori erau impuse dări speciale pentru
plata tributului către un cuceritor străin (2 Împăraţi 15:19-20; 23:35). În
vremea NT provinciile romane plăteau dări regulate Cezarului, în monedă romană,
aşa cum arată textele din Matei 22:17; Marcu 12:14, iar domnitorii din dinastia
lui Irod adunau dări în ţinuturile lor (Matei 17:24-27). În aceste pasaje Matei
şi Marcu au folosit termenul gr. kensos, împrumutat din lat. censum,
„capitaţie" (impozit pe cap de locuitor), în timp ce Luca foloseşte
termenul mai general phoros, „tribut, impozit" (Luca 20:22).
(*RECENSAMÂNT, *VAMEŞ.)
BIBLIOGRAFIE
A. N. Sherwin-White, Roman Society and Roman Law in the
New Testament, 1963, p. 125-127; M. J. Hanis, C. Brown, N. Hillyer, în
NIDNTT 3, p. 751-759.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu