Dagon



DAGON. În VT Dagon era zeitatea principală la care se închinau filistenii din vremea lui Samson la Gaza (Judecători 16:21-23), la Aşdod (până în zilele Macabeilor, 1 Macabei 10:83-85; 11:4) şi la Bet-Şean, în zilele lui Saul şi David (1 Samuel 5:2-7; 1 Cronici 10:10 şi 1 Samuel 31:10). Adevărata origine a numelui zeului se pierde în antichitate şi chiar natura acestui zeu este incerta. Ideea obişnuita că el era un zeu-peşte, idee schiţată sumar de Jerome (BDB, p. 1121) şi exprimată dar pentru prima oară de Kimni în secolul al 13-lea d.Cr. (Schmökel), a fost influenţată numai de asemănarea superficială dintre cuvintele „Dagon" şi cuvântul evr. dog, „peşte". Zeitatea cu coadă de peşte găsită pe monede din Arvad şi Aşcalon este legată de cultul lui Atargatis şi nu are nici o legătură declarată cu Dagon (Dhorme şi Dussaud). Cuvântul evr. dagan, „grâne, grâu" (BDB, p. 186) se poate să fie derivat de la numele zeului Dagon sau Dagan, sau numele zeului îşi poate avea originea în acest cuvânt; prin urmare, este posibil să fi fost un zeu al vegetaţiei sau al grâului (cf. W. F. Albright, Archaeology and the Religion of Israel, 1953, p. 74 şi 220, n. 15).

Începând din anul 2500 î.Cr., Dagon a fost venerat în toată Mesopotamia, în special în regiunea Eufratului mijlociu unde avea un templu, la Mari (secolul al 18-lea î.Cr.) împodobit cu lei de bronz (vezi ilustraţia din A. Campdor, Babylon, 1959). Multe nume personale au fost derivate de la Dagon.

Dagon a avut un templu clădit înainte de sec. al 14-lea la Ugarit, în N Feniciei, identificat prin două stele existente în interiorul templului, care sunt dedicate numelui său; aceste stele sunt fotografiate în Syria 16, 1935, plăcile 31:1-2, alături de p. 156, şi traduse de Albright, op. cit., p. 203, n. 30. Acest templu avea o curte anterioară, o antecameră şi, probabil, un turn (plan în C. F. A. Schaeffer, The Cuneiform Texts of Ras Shamra-Ugarit, 1939, placa 39); probabil că templul a avut forma modelului antic ilustrat de C. L. Woolley (A Forgotten Kingdom, 1953, p. 57, fig. 9). În textele ugaritice (din N Canaanului), Dagon este tatăl lui Baal. Este posibil ca unul dintre templele descoperite al Bet-Şean să fie cel din 1 Cronici 10:10 (vezi A. Rowe, Four Canaanite Temples of Beth Shan, 1, 1940, p. 22-24). Faptul că Dagon a avut şi alte temple în Palestina este indicat de două aşezări care au avut numele Bet-Dagon (Iosua 15:41; 19:27), în teritoriile lui Iuda şi Aşer. Ramses II menţionează o localitate numită B(e)th-D(a)g(o)n în lista sa palestiniană (cca. 1270 î.Cr.), iar Sanherib menţionează Bit-Dagannu în anul 701 î.Cr.

BIBLIOGRAFIE
H. Schmökel, Der Gott Dagan, 1928, şi în Ebeling şi Meissner (ed.), Reallexikon der Assyriologie, 2, 1938, p. 99-101; E. Dhorme şi R. Dussaud, Les Religions de Babylonie et d’Assyrie... des Hittites... Pheniciens etc., 1949, p. 165 -167,173,364 ş.urm., 371, 395 ş.urm.; M. Dahood, în S. Moscati (ed.), Le antiche divinita semitiche, 1958, p. 77-80; M. Pope, în W. Haussing (ed.), Wörterbuch der Mythologie, 1, 1965, p. 276-278. Pentru materiale în legătură cu Mari, vezi J. R. Kupper, Les Nomades en Mésopotamie au temps des Rois de Mari, 1957, p. 69-71.

K.A.K.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: