cui



CUI.

1. Un ţăruş de lemn (Judecători 4:21, ebr. yated), folosit de Iael pentru a-l omorî pe Sisera. Uneori era folosit pentru a suspenda diferite obiecte, ca în Ezechiel 15:3. Isaia (22:25) l-a comparat pe Eliachim cu un „drug împlântat într-un loc tare" pe care se sprijinea toată greutatea casei tatălui său. Un asemenea cui sau drug de fier era împlântat în zid.

2. Un cui de metal (yated) bătut în lemn sau alt material pentru a ţine obiectele laolaltă, sau lăsat în afară pentru a atârna obiecte de el. În cortul întâlnirii cuiele erau de bronz (Exod 27:19; 35:18; 38:20, 31; 39:40; Numeri 3:37; 4:32). Dalila a folosit un asemenea cui pentru a-l lega pe Samson (Judecători 16:14). Cuvântul masmer se referă la cuie de fier (1 Cronici 22:3) sau de aur (2 Cronici 3:9) înfipte într-un zid (Eclesiastul 12:11) sau folosite pentru a prinde idolii la locul lor (Isaia 41:7; Ieremia 10:4). Cuie au fost găsite în multe locuri din Palestina, inclusiv la Tell Abu Hawam, un port antic din apropiere de Mt. Carmel.

3. În vremea NT victimele erau ţintuite pe *cruce cu cuie care erau bătute prin mâini şi prin picioare (gr. helos, Ioan 20:25).

J.A.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: