crez

crez

  06:14    

---

CREZ. Este clar că în NT nu se găseşte un crez complet în sensul în care este definit de J. N. D. Kelly („o formulă fixă care rezumă articolele esenţiale ale religiei creştine şi care se bucură de aprobarea autorităţii ecleziastice", Early Christian Creeds, 1972, p. 1). Aşa numitul „Crez apostolic" nu datează din vremurile apostolice. Totuşi, cercetări recente în domeniul teologiei simbolice nu pot plasa formularea crezului bisericii în secolul al 2-lea sau în secolele următoare. Există indicii clare că în NT pot fi detectate deja pasaje care par să fie fragmente de crez, incluse în contextul propovăduiţii misionare a bisericii, a închinării cultice sau a apărării împotriva păgânismului. Vom examina câteva exemple reprezentative de asemenea formule de crez. (O discuţie mai detaliată poate fi găsită în V. H. Neufeld, The Earliest Christian Confessions, 1963, şi R. P. Martin, Worship in the Early Church, 1974, cap. 5.)

a. Propovăduirea misionară

Există dovezi că în biserica primară exista un corpus, o culegere de învăţături creştine distinctive care erau considerate ca un cod sacru primit de la Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 2:42; Romani 6:17; Efeseni 4:5; Filipeni 2:16; Coloseni 2:7; 2 Tesaloniceni 2:15; şi în special în Epistolele Pastorale, 1 Timotei 4:6; 6:20; 2 Timotei 1:13-14; 4:3; Tit 1:9). Acest corp de învăţături doctrinare şi catehetice, cunoscut sub nume diferite: „învăţătura apostolilor", „cuvântul vieţii", „tiparul învăţăturii", „tradiţia" apostolică, „dreptarul învăţăturilor sănătoase" şi „învăţătura sănătoasă" constituie baza propovăduirii creştine şi trebuia păstrat intact (Iuda 3; şi în special Evrei 3:1; 4:14; 10:23), trebuia transmis altor oameni la fel cum l-au primit apostolii (vezi 1 Corinteni 11:23 ş.urm.; 15:3, unde cuvintele „primit" şi „dat" sunt termeni consacraţi care se referă la transmiterea învăţăturii autoritare; cf. B. Gerhardsson, Memory and Manuscript, 1961) şi folosiţi pentru proclamarea publică a Evangheliei. De fapt, termenul „Evanghelie" desemnează acelaşi set de adevăruri, Heilsgeschichte, care proclamă mila răscumpărătoare a lui Dumnezeu arătată oamenilor prin Cristos (Romani 2:16; 16:25; 1 Corinteni 15:1 ş.urm.).

b. Închinarea cultică

În această secţiune se poate arăta că actele cultice şi liturgice ale bisericii, ca şi comunitate care se închină, revelează elemente de crez: de ex. în botez (Faptele Apostolilor 8:37 potrivit Textului Apusean; Romani 9:9: vezi J. Crehan, Early Christian Baptism and the Creed, 1950); în viaţa de închinare a bisericii, în special în euharist, cu care sunt asociate declaraţii ceremoniale de credinţă, compoziţii imnologice, rugăciuni liturgice şi exclamaţii devoţionale (ca în 1 Corinteni 12:3; 16:22, care probabil este cel mai vechi exemplu de rugăciune comună, Marana tha, „Vino, Domnul nostrul" şi Filipeni 2:5-11, pentru care vezi R. P. Martin, Carmen Christi: Philippians ii. 5-11 în Recent Interpretations and in the Setting of Early Christian Worship, NTS Seria monografică 4, 1967); şi în exorcism, în care erau folosite formule pentru alungarea duhurilor rele (de ex. Faptele Apostolilor 16:18; 19:13), cum era obiceiul la evrei.

c. Teoria lui Cullmann despre formularea crezului

Lucrarea lui O. Cullmann, The Earliest Christian Confessions, E. T. 1949, p. 25 ş.urm., a prezentat teoria potrivit căreia formularea crezului primar a fost determinată în parte de nevoile polemice ale bisericii din lumea păgână. Când erau chemaţi înaintea magistraţilor şi li se cerea să-şi exprime crezul creştinii spuneau: „Isus Cristos este Domnul"; în felul acesta s-a format şi s-a sistematizat crezul.

„Crezurile" din NT diferă ca amploare de la mărturia simplă: „Isus este Domnul", până la formulele care implică Trinitatea, cum este benedicţia apostolică din 2 Corinteni 13:14 şi texte Matei 28:19 (pentru care, vezi Martin, Worship in the Early Church, cap. 8; A. W. Wainwright, The Trinity in the New Testament, 1962); 1 Corinteni 12:4 ş.urm.; 2 Corinteni 1:21 ş.urm.; 1 Petru 1:2; face excepţie textul interpolat din 1 Ioan 5:7 ş.urm. Există crezuri bi-nitariene care asociază pe Tatăl şi Fiul, cum este 1 Corinteni 8:6 (care s-ar putea să fie o versiune creştină a crezului evreiesc cunoscut sub numele de Şhema’, bazat pe Deuteronom 6:4 ş.urm.); 1 Timotei 2:5 ş.urm; 6:13 ş.urm; 2 Timotei 4:1. Tipurile principale de crez, însă, sunt cele Cristologice, cum sunt sumariile detaliate din 1 Corinteni 15:3 ş.urm.; Romani 1:3; 8:34; Filipeni 2:5-11; 2 Timotei 2:8; 1 Timotei 3:16, despre care, vezi R. H. Gundry în Apostolic History and the Gospel, ed. W. W. Gasque şi R. P. Martin, 1970, p. 203-222) şi 1 Petru 3:18 ş.urm. (pentru care, vezi R. Bultmann, Coniectanea Neotestamentica 11, 1949, p. 1-14).

R.P.M.