Creta

Creta

  06:13    

---

CRETA. O insulă muntoasă din Mediterana, orientată transversal pe extremitatea sudică a Mării Egee. Are o lungime de circa 250 km şi lăţimea variază de la 56 km la 11 km. În VT nu este menţionată pe nume, dar probabil *Cheretiţii, care formau o parte din garda personală a lui David, au venit de aici, iar numele *Caftor probabil că se referă la insulă şi la ţinutul de coastă învecinat care s-a aflat sub stăpânirea sa în mileniul al 2-lea î.Cr. În NT cretanii (Kretes) sunt menţionaţi printre cei prezenţi la Rusalii (Faptele Apostolilor 2:11), iar mai târziu insula (Krete) este amintită în relatarea călătoriei lui Pavel spre Roma (Faptele Apostolilor 27:7-13, 21). Corabia lui a trecut pe lângă Salmone la E şi a ancorat într-un port numit Limanuri Bune, în apropiere de Lasea, în centrul coastei de S, iar Pavel i-a sfătuit să ierneze acolo. Sugestia lui, însă, nu a fost primită. Corabia a pornit ca să navigheze în apropierea coastei până la Phoenix, în SV, care era un loc mai bun de iernat; dar s-a iscat un vânt puternic şi i-a împins în larg, ducându-i în cele din urmă la Malta. După întemniţarea sa la Roma este evident că Pavel a vizitat din nou Creta, deoarece l-a lăsat acolo pe *Tit ca să continue lucrarea. Descrierea din Tit 1:12, care nu-i flatează deloc pe cretani, este un citat din Epimenides din Creta (citat de asemenea în Faptele Apostolilor 17:28a).

Cunoştinţele noastre despre istoria insulei provin mai ales din arheologie. Au existat aşezări neolitice în mileniul al 3-lea şi al 4-lea î.Cr., dar civilizaţia a început să înflorească abia în Epoca Bronzului. Centrul acesteia a fost Cnosos, o localitate unde Sir Arthur Evans a făcut excavaţii în decurs de mai mulţi ani. Prima parte a Epocii Bronzului (Perioada Minoică Veche I-III, cca. 2600-2000 î.Cr.) a fost o perioadă de expansiune comercială treptată care a continuat până la mijlocul Epocii Bronzului (Perioada Minoică Medie I-III, cca. 2000-1600 î.Cr.). În această perioadă era folosit scrisul (pe tăbliţe de lut sau de aramă), mai întâi sub forma unei scrieri pictografice (cca. 2000-1650 î.Cr.) şi apoi într-o formă simplificată, cunoscută sub numele de scriere Liniară A (cca. 1750-1450 î.Cr.). Nici una dintre aceste scrieri nu a fost descifrată cu certitudine (sugestia lui C. H. Gordon că scrierea Liniară A a fost folosită pentru a scrie în limba acadiană nu a fost acceptată pe larg).

Apogeul civilizaţiei cretane a fost atins în ultima parte a Epocii Bronzului (Perioadă Minoică Târzie I(-II), cca. 1600-1400 î.Cr.). Scrierea Liniară A a continuat să fie folosită în cursul acestei perioade, dar la Cnosos a apărut o a treia scriere - cunoscută sub numele de scrierea Liniară B (Perioada Minoică Târzie II, cunoscută numai la Cnosos). Această scriere a fost descifrată în 1953 de către M. Ventris şi s-a observat că este o formă arhaică a limbii greceşti (miceniană), indicând că Perioada Minoică Târzie II de la Cnosos a fost datorată unei enclave de invadatori care vorbeau limba greacă. Tăbliţe similare au fost descoperite la Micene şi Pylos, în Grecia continentală, unde scrierea a continuat să fie folosită şi după declinul civilizaţiei Minoice, un declin care a fost accelerat de distrugerea violentă, probabil de către piraţi, a majorităţii cetăţilor din Creta, în jurul anului 1400 î.Cr. Acest declin a continuat în ultimele faze ale Epocii Bronzului (Perioada Minoică Târzie III, cca. 1400-1125 î.Cr.). Către sfârşitul acestei perioade grecii dorieni au ajuns pe insulă şi au introdus Epoca Fierului.

O serie de descoperiri din Egipt şi din locuri cum sunt Ras Shamra (cf. numele regelui krt în tăbilţe cuneiforme), Byblos şi Atchana (Alalah) în Siria, arată că comerţul cretan s-a extins în partea de V a Asiei în perioada Minoică Medie II (primul sfert al mileniului al 2-lea) şi din vremea aceea au început mişcările populare, în care *filistenii au jucat un rol important şi care au culminat cu invazia „Oamenilor Mării" în secolul al 14-lea. În tot timpul Epocii Fierului insula a fost împărţită între mai multe oraşe-state care s-au luptat între ele, până când insula a fost cucerită de Roma în anul 67 î.Cr.

BIBLIOGRAFIE

J. D. S. Pendlebury, The Archaeology of Crete, 1939; R. W. Hutchinson, Prehistoric Crete, 1962; H. J. Kantor, The Aegean and the Orient in the Second Millenium BC, 1947; J. Chadwick, The Decipherment of Linear B, 1958; A. Hopkins, Crete: Its Past, Present and People, 1978; C. H. Gordon, HUCA 26, 1955, p. 43-108; JNES 17, 1958, p. 245-255.

T.C.M.