creştere, a creşte



CREŞTERE, A CREŞTE. Un substantiv sau verb care înseamnă multiplicare sau creştere; traduce cuvinte ebr. şi gr. Termenul este folosit în principal pentru reproducerea naturală a vitelor şi pentru germinarea plantelor, dar indică întotdeauna că procesul are loc sub îndrumarea şi controlul lui Dumnezeu (Levitic 26:4; Deuteronom 7:13; Psalmul 67:6), aşa cum se recunoaşte prin zeciuială (Deuteronom 14:22; cf. Proverbe 3:9). De aici vine ideea că prosperitatea este un semn al favoarei lui Dumnezeu (Deuteronom 6:3), iar adversitatea este un semn al nemulţumirii Lui (Ieremia 15:8); împrumutul cu camătă este condamnat (Levitic 25:37; Ezechiel 18:8 ş.urm; cf. Psalmul 62:10). Termenul este folosit în sens simbolic cu privire la relaţia Israelului cu Dumnezeu (Ieremia 2:3) şi cu privire la binecuvântările spirituale pe care le împarte Dumnezeu (Isaia 29:19; 40:29), în special prin venirea lui Mesia (Isaia 9:3,7).

În NT termenul este aplicat la creşterea numerică a bisericii (Faptele Apostolilor 6:7; 16:5; 1 Corinteni 3:6) sau creşterea în profunzime (Efeseni 4:16; Coloseni 2:19). Este aplicat şi la oameni în general (Luca 2:52; Ioan 3:30; Faptele Apostolilor 9:22) şi în special cu privire la credinţă (Luca 17:5; 2 Corinteni 10:15), la dragoste (1 Tesaloniceni 3:12; 4:10), cunoaştere (Coloseni 1:10) sau nelegiuire (2 Timotei 2:16).

P.A.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: