creştere, a creşte
CREŞTERE, A CREŞTE. Un
substantiv sau verb care înseamnă multiplicare sau creştere; traduce cuvinte
ebr. şi gr. Termenul este folosit în principal pentru reproducerea naturală a
vitelor şi pentru germinarea plantelor, dar indică întotdeauna că procesul are
loc sub îndrumarea şi controlul lui Dumnezeu (Levitic 26:4; Deuteronom 7:13;
Psalmul 67:6), aşa cum se recunoaşte prin zeciuială (Deuteronom 14:22; cf.
Proverbe 3:9). De aici vine ideea că prosperitatea este un semn al favoarei lui
Dumnezeu (Deuteronom 6:3), iar adversitatea este un semn al nemulţumirii Lui
(Ieremia 15:8); împrumutul cu camătă este condamnat (Levitic 25:37; Ezechiel
18:8 ş.urm; cf. Psalmul 62:10). Termenul este folosit în sens simbolic cu
privire la relaţia Israelului cu Dumnezeu (Ieremia 2:3) şi cu privire la
binecuvântările spirituale pe care le împarte Dumnezeu (Isaia 29:19; 40:29), în
special prin venirea lui Mesia (Isaia 9:3,7).
În NT termenul este aplicat la creşterea numerică a
bisericii (Faptele Apostolilor 6:7; 16:5; 1 Corinteni 3:6) sau creşterea în
profunzime (Efeseni 4:16; Coloseni 2:19). Este aplicat şi la oameni în general
(Luca 2:52; Ioan 3:30; Faptele Apostolilor 9:22) şi în special cu privire la
credinţă (Luca 17:5; 2 Corinteni 10:15), la dragoste (1 Tesaloniceni 3:12;
4:10), cunoaştere (Coloseni 1:10) sau nelegiuire (2 Timotei 2:16).
P.A.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu